Drepturile civile, Mișcarea Hizmet și puterea eliberatoare a educației

de Scott C. Alexander

Unul dintre principiile de bază ale învățăturilor lui Fethullah Gulen și, prin extensie, unul dintre principiile cu rol de catalizator pentru Mișcarea Hizmet este noțiunea că educația reprezintă unul dintre principalele mijloace prin care un individ poate să devină profund uman și să își atingă potențialul maxim.

Unul dintre principiile de bază ale învățăturilor lui Fethullah Gulen și, prin extensie, unul dintre principiile cu rol de catalizator pentru Mișcarea Hizmet este noțiunea că educația reprezintă unul dintre principalele mijloace prin care un individ poate să devină profund uman și să își atingă potențialul maxim.

Acest scurt eseu are trei mari obiective. Primul este să ofere o definiție generală a Mișcării Hizmet. Al doilea este să scoată în evidență câteva dintre caracteristicile principale ale mișcării, care reflectă importanța pe care aceasta o acordă educației. Al treilea obiectiv își propune să arate în ce măsură se oglindește în învățăturile lui Fethullah Gulen o percepție asupra educației ca forță eliberatoare și în ce măsură este mișcarea devotată acestei forțe. Acest devotament rezonează pe deplin cu rolul pe care îl are educația în lupta continuă pentru drepturile civile din Statele Unite.

1. Definiție

Voi defini Hizmet (,,serviciul”, în turcă) ca o mișcare de renaștere spirituală globală și de reformă socială, care își are originile în spiritualitatea tradițională islamică, în ritualurile și învățăturile islamice și care atrage spre sine persoane de diferite religii și din medii diverse, care îi împărtășesc valorile universale. Astfel valori se învârt în jurul importanței pe care o are familia, educația și responsabilitatea individuală pentru bunăstarea celorlați, toate alcătuind cadrul unei vieți trăite în supunere devotată (islam) față de Dumnezeu. Acestea se cristalizează în jurul dialogului și a cooperării, ambele coexistând în sânul societăților și a culturilor, pentru a se face mai multă dreptate, și astfel, mai multă pace și solidaritate în familia pe care o numim omenire.

În această privință, Hizmet intră în contrast cu alte așa-numite mișcări ,,islamiste” din prezent, care au de fapt obiective politice și urmăresc o agendă reformistă, căutând să „islamizeze” în mod evident structurile guvernamentale și juridice din cadrul majorității statelor-națiuni musulmane.

2. Învățăturile lui Fethullah Gulen privind „Hosgoru” ca etos specific al Mișcării Hizmet

După cum bine știu mulți dintre cititorii acestei publicații, omul care a servit drept inspirație spirituală Mișcării Hizmet este un domn turc în vârstă, un om care se îngrijește singur de treburile sale casnice, pe numele de Fethullah Gulen. Același domn este cunoscut, respectat și îndrăgit de milioane de oameni care îl admiră și îl iubesc, printre care mă număr și eu, ca ,,Hocaefendi” sau „Preaiubitul Profesor”, pentru că este un adevărat mesager al Domnului și un profesor de seamă, înțelept.

Sunt multe lucruri care pot fi spuse despre acest om extraordinar. S-ar putea scrie, într-adevăr, volume întregi despre povestea sa de viață incredibilă, pe care a dedicat-o slujirii altruiste a lui Dumnezeu cu modestie, căutând mereu să le fie de folos celorlalți. Mii de pagini ar putea fi dedicate explorării ideilor înțelepte și profunde pe care le împărtășește în sumedeniile de cărți care au fost traduse într-o sumedenie de limbi. Dar Gulen însuși ar fi nemulțumit dacă ar afla că un scriitor și-a irosit energia concentrându-se asupra lui, în loc să se dedice misiunii căreia el i-a dedicat toată viața și la care i-a invitat neobosit și pe ceilalți să se alăture. În semn de respect pentru sensibilitățile domnului Gulen, permiteți-mi să sintetizez un principiu esențial al învățăturilor sale, care reprezintă cu siguranță etosul specific mișcării căreia i-a servit drept inspirație. Acest principiu cheie este cunoscut în turcă, limba maternă a lui Gulen, sub denumirea de ,,hosgoru”.

Traducerea standard a ,,hosgoru” în engleză este „toleranță”. Așa se explică și traducerea unora dintre cele mai cunoscute versuri din lirica Preaiubitului Profesor astfel:

„Să fii atât de tolerant încât inima să-ți devină întinsă precum oceanul. Lasă-te mânat de credință și de iubirea pentru oameni. Fă în așa fel încât să nu existe nici măcar un suflet chinuit căruia să nu îi fi oferit o mână de ajutor și față de care să nu fi arătat îngrijorare.”

Chiar și în cazul traducerii, patosul moral și spiritual al acestor versuri este unul puternic. Însă, pe cât este de puternic, pe atât de nereușită este traducerea. Această inadvertență este cauzată de dificultățile pe care le presupune o traducere, și în acest caz, de un semnificativ gol semantic între rădăcina cuvântului din turcă, ,,hosgoru”, care are o bogăție de sensuri și a denotației destul de restrânse a cuvântului ,,toleranță” din engleză din prezent. În timp ce ,,toleranța” presupune capacitatea de a îndura, de obicei cu dificultate, anumite împrejurări nefavorabile sau circumstanțe, hosgoru face referire la o capacitate cu totul diferită.

Termenul are două rădăcini: prima, -hos-, care înseamnă „bun” și a doua, -gormek-, care înseamnă „a vedea”. Astfel, dacă traducem mot-a-mot, hosgoru înseamnă „a vedea (mai cu seamă a ne vedea aproapele) într-o manieră pozitivă” sau „a vedea bunătatea din ceilalți”. Gulen scrie că:

„Privite prin lentilele hosgoru, calitățile credincioșilor capătă o nouă dimensiune și se tind către infinit; greșelile și defectele sunt reduse pânâ la nivelul la care aproape că pot fi îngrămădite într-un degetar. De fapt, raportarea la El, Cel care este mai presus de timp și spațiu, are loc întotdeauna prin prisma hosgoru, astfel că noi toți și întreaga creație așteptăm să fim cuprinși de hosgoru” – “The Necessity of Interfaith Dialogue: A Muslim Perspective” (2001)

Acordați, vă rog, atenție la ceea ce spune dl. Gulen în aceste rânduri. Nu numai că sugerează că demnitatea umană cunoaște o altă dimensiune prin etosul hosgoru, ci spune că Însuși Dumnezeu privește la creația Sa – și mai ales la toate făpturile umane – prin lentilele ,,hosgoru”. Cu alte cuvinte, Gulen consideră că hosgoru este o forță orânduită divin, ce se manifestă în relația dintre om și divinitate. Acesta spune că dacă unicul Dumnzeu, care este perfect și fără de cusur, privește creația și mai ales ființele umane, cu toate păcatele și defectele lor, într-o manieră care le relevă bunătatea (cf. Hadisul 37 al Arba`in al Imamului al-Nawawi), atunci nu suntem noi, niște ființe atât de imperfecte și de păcătoase, cu atât mai datori să îi privim pe cei din jur în aceeași manieră?

3. Devotamentul față de educație și metodologia pedagogică a exemplului personal („temsil”)

Înainte să îl întâlnesc pe Fethullah Gulen, pe Preaiubitul Profesor, simțeam deja că l-am întâlnit prin intermediul tuturor prietenilor pe care mi i-am făcut prin Hizmet. În viețile acestora se concretizează sâmburele învățăturilor sale: o atitudine modestă, serviciul religios și o grijă față de toți cei din jur (mai ales față de cei în suferință), devotamentul față de familie și față de dezvoltarea de sine și o deschidere spre a învăța de la cei care sunt diferiți de ei înșiși. Ar putea să pară că acestea sunt doar niște cuvinte frumoase, însă mulți dintre prietenii mei din Hizmet, care lucrează în diferite colțuri ale lumii, se străduiesc să le pună în aplicare. Lumea tânjește după exemplele personale, nu doar după discursuri frumoase, iar Hizmet, în felul său unic, încearcă să satisfacă această nevoie. Metoda de învățare prin puterea exemplului („temsil”, în turcă) este o componentă cheie a filosofiei de educație și a metodologiei pedagogice pe care le propune Fethullah Gulen.

După cum amintește și Ruth Woodall (în ”Fethullah Gulen’s Philosophy of Education in Practice”): Gulen consideră că în procesul de „predare” intră dimensiunea superficială și aspectele tehnice pe care le presupune pregătirea într-un domeniu, rezervând „educării” calitatea de activitate holistică, mult mai profundă și mai plină de însemnătate (Unal and Williams 2000:312). Fără a neglija importanța pe care școlile o acordă pregătirii în cadrul lecțiilor obișnuite din sala de clasă, profesorul este mai mult decât o simplă sursă care oferă informații și dezvoltă aptitudini. Relația dintre profesor și elev este crucială: „Cel mai bun mod de îi educa pe oameni este prin manifestarea unei griji sincere pentru fiecare individ, fără a uita că fiecare individ reprezintă o „lume” diferită (Unal and Williams 2000:313).

Așadar, în perspectiva lui Gulen, rolul profesorului de a fi un exemplu al hosgoru reprezintă cheia succesului său, nu numai ca pedagog al unei clase, ci și ca educator, în sensul mai larg și mai și holistic al cuvântului. Să nu omitem nici măsura în care Gulen duce o viață-model, asumându-și rolul de profesor exemplu/educator sau profesor prin excelență al Mișcării Hizmet. Efectele practice ale exemplului personal de hosgoru oferit de Gulen sunt vizibile în cazul profesorilor care lucrează în cele peste 1500 de școli Hizmet din lume. Făcând din nou referire la Woodhall, aflăm că:

„Această importanță care se acordă dezvoltării individuale în cadrul mișcării îi face pe profesori și pe cei din administrație să acorde ore suplimentare gratuite după școală și să țină lecții în weekend pentru anumiți elevi sau grupuri mici. Absolvenții școlilor care au început să studieze la universitate revin în mod voluntar pentru a-i ajuta pe viitorii studenți să învețe și pentru a-i îndruma (Unal and Williams 2000:312). (...) Altruismul profesorilor nu se limitează doar la timpul pe care îl sacrifică pentru studenții lor. Aceștia fac de asemenea sacrificii financiare considerabile. Mulți profesori îi sponsorizează pe studenți, plătindu-le parțial sau integral taxele de studii”. (www.fethullahgulenforum.org)

4. O evaluare critică a tradiției și modernității

O trăsătură a învățăturilor lui Fethullah Gulen și a Mișcării Hizmet, care își are originile în scrierile lui Bediuzzaman Said Nursî (d. 1960) este importanța plasării tradiției și modernității într-un dialog critic, care să se axeze pe întrebări privind dezvoltarea socio-culturală și pe reformă. Pe scurt, Gulen îi încurajează pe cei pe care îi influențează să se folosească de ideile moderne pentru a putea privi cu un ochi critic și înțelege mai bine valorile și ritualurile tradiționale, și de învățăturile tradiționale pentru a putea analiza și evalua în mod critic anumite trăsături ale modernității. Scopul este obținerea unei sinteze optime între tradiție și modernitate, pentru bunăstarea societăților umane.

Anii formării sale ca individ și i-a petrecut la sfârșitul secolului al douăzecilea în Turcia. Astfel, Gulen a simțit pe propria piele multe dintre efectele negative ale unui sistem laic opresiv, care s-a folosit de constrângere și care făcea parte dintr-un proiect mult mai mare de reformare socială naționalistă. Gulen a remarcat, mai cu seamă, că „democrația” și reputația sa de valoare ce aparține „modernității” ar putea însemna ceva mai mult decât o simplă formulare occidentalistă cu iz retoric. A fost martor al modului în care acest concept, odată transplantat de către republicanii din Turcia, a fost folosit pentru a masca o formă modernă și necruțătoare de kemalism autocrat, care ar putea fi considerat mult mai puțin „democratic” și cu siguranță mult mai „pluralist” decât structurile imperialiste otomane pe care le-a înlocuit. De aceea, pentru Gulen, ideile moderne, precum cele care se regăsesc în Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U., ar putea să servească drept o lentilă ajutătoare prin care musulmanii să înceapă să privească cu mai multă claritate unele dintre principiile universale și umane fundamentale, care apar și în Coran și care sunt incluse în Jurisprudența islamică. În egală măsură, Gulen a considerat că aceste principii au multe de oferit, mai cu seamă prin valențele lor islamice, nu doar societăților musulmane contemporane, ci tuturor societăților.

În acest sens, Gulen spune despre democrație că „ (...) s-a dezvolltat în timp. La fel cum a trecut prin diferite stadii în trecut, va continua să evolueze și să se îmbunătățească în viitor. Pe parcurs, va fi transformată într-un sistem mai blând și mai just, unul bazat pe dreptate și pe realitate. Dacă ființele umane sunt considerate un întreg, fără a se neglija dimensiunea spirituală a existenței lor și nevoie lor spirituale și fără a uita că viața omului nu se limitează la timpul petrecut pe pământ și că toți oamenii au o sete puternică de eternitate, democrația ar putea să atingă apogeul perfecțiunii și să aducă și mai multă fericire omenirii. Principiile islamice ale egalității, toleranței și justiției pot contribui la acest deziderat.”

”Toward a Global Civilization of Love and Tolerance” (NJ: Tughra, 2011 p. 224)

5. Akil ve Kalb: contopirea „minții și a inimii”, a inteligenței și a compasiunii

O trăsătură distinctivă a epistemologiei Hizmet este „akil ve kalb” – contopirea „minții și a inimii” sau a inteligenței și a compasiunii. În sensul cel mai larg, aceasta este o expresie a abordării holistice propusă de Gulen pentru spiritualitate, prin urmare adoptată și de mișcare. În mod concret, membrii Hizmet dau dovadă adesea de apreciere față de importanța contopirii inteligenței și a compasiunii cu scopul evoluției comunităților umane. Mulți dintre cei care fac parte din mișcare afirmă că se poate ajunge la soluții adecvate pentru problemele sociale numai după ce are loc o amplă analiză critică. În același timp, totuși, membrii Hizmet subliniază și că fiecare soluție rațională a unei probleme trebuie să fie raportată la modul în care ea afectează viețile oamenilor, în special a celor care sunt cei mai vulnerabili, cei care sunt numiți în Coran „mustad’afun” și în Noul Testament „cei cărora le este foame și sete de dreptate”.

6. Dialogul și consultațiile

Importanța acordată de Gulen și de Mișcarea Hizmet dialoglui și consultațiilor – sau ca să ne folosim de un termen din turcă – „istișare”, se află în strânsă legătură cu contopirea „minții și a inimii”, mai ales atunci când vine vorba de importanța reformei sociale salvatoare. Istișare se referă la metoda consultațiilor cu scopul găsirii de strategii pentru obținerea unor obiective la nivel social. De fapt, aș îndrăzni să afirm că există o afinitate electivă naturală între dimensiunea pe care o cunoaște istișare în interiorul mișcării, pe de o parte, și devotamentul profund al mișcării pentru dialogul intercultural și interreligios, pe de cealaltă parte. Aș spune de asemenea și că, în mod destul de semnificativ, etica Hizmet și practicile specifice dialogului și consultațiilor alcătuiesc bazele identității de mișcare de „islam civic” în dezvoltare a Hizmet (cf. Etga Ugur, “Civil Islam in the Public Sphere: the Gulen Movement, Civil Society and Social Capital in Turkey”)

Concluzia: O întâmplare personală grăitoare

Aș dori să închei cu o întâmplare personală, care sper să vă ajute să vă faceți o idee asupra dimensiunii globale a mișcării, și care să mă ajute, de asemenea, să ilustrez prin exemple definiția Hizmet cu care am început și cele cinci mari caracteristici pe care am încercat să le identific și să le explic pe scurt.

În urmă cu câțiva ani am avut ocazia să călătoresc în Sudul Africii, unde printre altele, am avut și oportunitatea să vizitez o academie Hizmet de matematică și științe reale, care se adresa în mare parte tinerilor băieți din Soweto, un oraș sărac ce a aparținut cândva celebrei Ere a Apartheidului. De fapt, mi s-a dat șansa să vizitez Soweto și să întâlnesc oameni neînfricați, cu un spirit demn, care locuiau într-o sărăcie lucie (la foarte mult timp după ce Apartheidul fusese în mod oficial abolit). Am fost dus acolo de către profesorii de la școala Hizmet care îi vizitează frecvent pe părinții elevilor lor, respectând filosofia holistică a lui Fethullah Gulen asupra educației. Am avut onoarea de a sta de vorbă cu acești tineri băieți la școală, acolo unde mi-au pus multe întrebări despre profesia mea și despre Președintele Obama și unde le-am pus și eu întrebări cu privire la studiile lor, la școală, la speranțele și visele lor pentru viitor.

După acest schimb de experiență de neuitat, m-am întors la birou cu directorul, unde am discutat și am apucat să îl întreb despre mediile din care provin acești băieți pe care tocmai ce îi întâlnisem. Când am întrebat care este religia lor, directorul mi-a răspuns zâmbind: „Agabey (un cuvânt folosit în turcă în adresare, pentru a arăta respectul față de un vârstnic), 80% sunt romano-catolici, la fel ca dumneavoastră!”. Abia mi-am ținut în frâu lacrimile, deși știam în acel moment că bărbații turci, și mai ales cei din Hizmet, nu au o problemă cu plânsul sau cu a-i vedea pe alți bărbați plângând. Gândul că acești musulmani turci au călătorit la sute de mii de kilometri distanță de multele beneficii, atât materiale, cât și spirituale ale caselor lor, cu prețul unui sacrificiu personal și familial imens, pentru a construi și a deschide o școală în care să li se ofere tinerilor mei frați catolici din Soweto o șansă mai bună la viață, m-a copleșit emoțional și spiritual. Ba mai mult decât atât, m-a făcut să înțeleg pe deplin esența Hizmet și viziunea domnului Fethullah Gulen.

(Aceasta este varianta editată și de dimensiuni reduse a unui discurs susținut de către autor cu ocazia acordării domnului Fethullah Gulen a Premiului pentru Pace Gandhi-Kind-Ikeda de către Capela Internațională Rev. Dr. Martin Luther King a Colegiului Morehouse la 9 aprilie 2015.)