10 oct. 20224 min de citit

Dialogul cu lumea

Dialogul cu lumea

Istoria religiilor este plină de mișcări de renaștere și reformă care, din diverse motive, au eșuat. Misionarii călătoresc pe meleaguri exotice și înfințează o comunitate națională. Dar se îmbolnăvesc de o boală neobișnuită sau cad pradă apărătorilor militanți ai vechilor obiceiuri, și în final, mor și sunt uitați. Sau un mistic declară o nouă revelație și câștigă adepți timp de câțiva ani sau generații. Dar atunci scandalul sau adminis- trarea necorespunzătoare subminează viziunea, mișcarea se destramă, iar misticul este uitat. Sau reformatorii morali dau ascultare unor practici inconfundabile din centrul etic al unei tradiții, organizează mișcări și creează organizații pentru a restabili această practică. Dar rigurozitatea și râvna reformei morale este prea grea pentru cea mai mare parte a credincioșilor obișnuiți, iar reforma durează câțiva ani și apoi eșuează brusc. Dacă Fethullah Gülen s-ar fi mulțumit cu modul în care Orașul l-a îmbrățișat în anii ’90 și dacă s-ar fi concentrat strict pe problemele Turciei, nu există nicio îndoială că - având în vedere evenimentele recente din politica turcă - în 2019, nu ar fi existat nicio Mișcare Hizmet. Dar ceea ce s-a întâmplat în anii ’90 - culminând cu mutarea lui Gülen în Pennsylvania în 1999 - a oferit Hizmet-ului și lui Gülen o amprentă globală care a permis atât individului, cât și Mișcării, într-o oarecare măsură, să facă față furtunilor din cultura politică tulbure a Turciei.

În timp ce toate organizațiile și inițiativele - în educație, mass-media și dialog - care au început în anii ’80 -'90 au avut originea în Turcia, până la sfârșitul deceniului, cele mai multe dintre ele au prins rădăcini în locuri diverse - Africa, Asia, Europa, Eurasia, Australia, America și nu numai.

Poate cea mai importantă dintre organizațiile de apropiere începute în anii ’90 de către oamenii din Hizmet, la care am făcut deja aluzie de mai multe ori, a fost Fundația Jurnaliștilor și Scriitorilor - FJS. Fondată în 1994, la recomandarea lui Gülen, FJS și-a început activitatea organizând și sponsorizând serile de dialog din timpul Ramadanului, organizate la hoteluri luxoase din Istanbul. Acestea au fost, în mare măsură, eforturi de relații publice. Cu toate acestea, intenția lui Gülen pentru organizație a depășit doar îmbunătățirea imaginii sale publice. Într-un discurs pe care l-a pronunțat la înființarea fundației, el și-a exprimat speranța că FJS ar putea vindeca diviziunile din Turcia (și, prin extensie, de pe tot globul): „Oamenii sunt împărțiți în multe tabere polarizate diferite ... cum ar fi seculariști/anti-seculariștii, democrați/anti-democrații”, a explicat Gülen. Turgut Özal a murit brusc în 1993, iar o criză succesorală a urmat disensiunea exacerbată. „Cred, într-o astfel de perioadă de timp, o instituție care a fost fondată de oameni rezonabili și sensibili poate contribui la ușurarea tensiunilor dintre astfel de grupuri și tabere”.169 Deci FJS trebuia să fie o organizație de consiliere (think-tank) cu „oameni rezonabili și sen- sibili”, la fel ca o agenție de relații publice. De fapt, acele două misiuni ale Fundației au coexistat întotdeauna oarecum neliniștite. După cum a observat un istoric, unele evenimente sponsorizate de FJS au fost în mod clar eforturi de relații publice pentru Hizmet; altele au fost dialoguri serioase care au implicat de fapt diferența și disidența cu ancheta critică din punct de vedere intelectual și credibilă.170 Potrivit teologului Pim Valkenberg, FJS a dezvoltat în cele din urmă șase „platforme”: Platforma Abant a organizat o serie de forumuri publice pe întrebări controversate, Platforma de dialog intercultural axată pe întâlniri interreligioase, Platforma de dialog eurasiatică a sponsorizat evenimente din fosta Republică Sovietică și Rusia, Platforma Medialog a invitat corespondenții străini la conferințe, o Platformă pentru Femei care sponsoriza evenimente pentru jurnaliste, cercetătoare și activiste și o platformă de cercetare. Aceasta din urmă a fost strâns legată de o „Academie” situată în Altunizade și de diversele eforturi de publicare a cercetătorilor și jurnaliștilor care făceau parte din Hizmet.

Dintre aceste inițiative, Platforma Abant a fost cea mai influentă. Abant este un sat de pe malul lacului, la câteva ore de mers cu mașina spre est de Istanbul, unde au avut loc primele întâlniri ale platformei în vara anului 1998. Tema primei întâlniri a fost „Islamul și secularismul”. Nu ar fi putut exista un subiect mai fierbinte de abordat în istoria Turciei moderne. Participanții - câțiva zeci de intelectuali faimoși și jurnaliști - au convenit asupra unei declarații în zece puncte care urmărește să reducă neîncrederea între islamiști și seculari. Sinteza declarației a reprezentat un ecou virtual al viziunii lui Gülen despre hoșgörü: „Noi, care suntem adunați în Abant, credem că opiniile, tendințele și preferințele diferite ale oamenilor pentru diferite stiluri de viață nu reprezintă un obstacol în luarea deciziilor solide cu privire la țara lor. Oricât de mari ar putea fi problemele noastre, pot fi rezolvate prin inițiative cetățenești”.171 Conferințele Abat Platform sau dialogurile au avut loc cel puțin anual, adesea amenajate lângă lac, uneori chiar în Istanbul și, ocazional, în diferite locații din întreaga lume. Subiectele au inclus, printre altele, „Globalizarea” (2002), „Alauismul” (2007), „Problema kurdă” (în Abant în 2008 și, așa cum am văzut în secțiunea anterioară, în Erbil, Irak, în 2009) . O altă întâlnire a platformei Abant a vizat „Egiptul, stabilitatea în Orientul Mijlociu și Turcia” în Cairo, în 2009. Au avut loc în total mai mult de treizeci de adunări. Ultimul eveniment al Platformei Abant, care va avea loc în Turcia, s-a ținut în Istanbul, în ianuarie 2016. A dezbătut subiectul: „Provocările democrației în Turcia”.172 În două luni de la acea întâlnire, Zaman și Today’s Zaman - cotidianele asociate cu Hizmet, au fost închise de guvern, de parcă ar fi fost o tragică împlinire a „provocărilor democrației”. În 2017, FJS și-a mutat sediul principal la New York, unde misiunea sa a rămas să promoveze „coexistența pașnică prin dialog și înțelegere”.173 Platforma Abant a fost un mijloc principal pentru atingerea acestui scop.

Dialogul cu lumea

Postări recente

Comments

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur