10 oct. 202210 min de citit

Dialogul cu evreii

Dialogul cu evreii

În anii ’90, Fethullah Gülen a pus în practică această construcție de punți profetice. El a căutat în mod activ relații cu evreii și creștinii. A făcut acest lucru în toată viața sa profesională, întâlnindu-se cu evrei și creștini chiar și în cele mai vechi întâlniri din Edirne și Izmir.99 Dar în anii ’90 aceste eforturi de dialog s-au răspândit și au fost promovate. De exemplu, în 1997, în timp ce se afla într-o călătorie în Statele Unite ale Americii pentru tratament medical, Gülen s-a întâlnit în New Jersey cu Abraham Foxman - președintele Ligii Anti-defăimare și Kenneth Jacobson - director adjunct național al ADL. ADL a fost desigur cea mai faimoasă agenție pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. În cadrul întâlnirii, conform raportului lui Jacobson, „Gülen a vorbit despre moderația sa în ceea ce privește islamul, evreii, Israelul și a exprimat opinii rezonabile și deloc extremiste... A fost o întâlnire benefică, foarte prietenoasă”. Câteva luni mai târziu, Jacobson s-a întâlnit din nou cu Gülen, de această dată în Istanbul și însoțit de unii reprezentanți ai Conferinței președinților marilor organizații evreiești americane. A fost o întâlnire la care s-au opus unii lideri evrei din Turcia, precum și unii lideri musulmani turci. Cu toate acestea, Jacobson a amintit din nou că: „Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Erau tot felul de camere de la televiziuni acolo... de parcă ar fi fost o întâlnire la nivel înalt. Ne-am întâlnit și a fost o altă întâlnire plăcută. Ni s-au oferit cadouri... Din nou, Gülen a vorbit despre moderație. S-a pre- zentat ca fiind o persoană căreia îi pasă de... relațiile bune cu Israel și evreii”.100 Aceasta a pus bazele unui dialog mai deschis între oamenii din Hizmet și comunitatea evreiască.

O întâlnire și mai importantă a avut loc în ianuarie 1998, când Gülen s-a întâlnit public în timpul Ramadanului pentru a rupe postul cu oamenii de afaceri evrei Üzeyir Garih și Ishak Alaton.101 Cei doi erau parteneri în Alarko Holdings - o rețea turcească de afaceri cu contracte în domeniul energiei, industriei, comerțului, turismului și imobiliar.102 Conform unei biografii a lui Alaton, scrise de jurnalistul Mehmet Gündem, Gatih și Alaton au susținut activitățile Hizmet după ce cei doi au fost convinși de sinceritatea și angajamentul lui Gülen față de dialog și democrație.103 Mai mult decât atât, așa cum a descoperit cercetătorul Efrat E. Aviv de la Universitatea Bar Ilan din Israel și menționat în 2010, Alatons-a întâlnit cu Gülen de mai multe ori în Istanbul și vorbesc regulat la telefon. Alaton îl ajută pe Gülen, prin intermediul nenumăratelor sale contracte din întreaga lume. Potrivit acestuia, prima întâlnire cu Gülen a fost mediată de partenerul său de afaceri, Üzeyir Garih, iar natura întâlnirii nu a vizat probleme de afaceri [se pare că vorbeau despre filosofie și teologie]. În orice caz, Gülen a apelat la Alaton cerând ajutor, deoarece Alarko a construit aero- portul în [Ashgabat], Turkmenistan, unde Gülen dorea să înființeze o școală. A doua instanță în care cei doi l-au ajutat pe Gülen a fost în Moscova, la începutul anilor ’90. Cea de-a treia ocazie a fost în Cape Town, cerere care a pornit de la faptul că Alaton era consul onorific general al Africii de Sud.104

După cum sugerează acest paragraf, până în anii ’90, viziunea lui Gülen s-a extins cu mult peste granițele Republicii Turcia, precum și cunoștințele și susținătorii săi. Gülen păstra o relație de prietenie cu Alaton până la moartea celui din urmă, în 2016, la 89 de ani.

La scurt timp după cina de iftar cu Garih și Alaton, Gülen va avea o întâlnire publică cu șef-rabinul sefarzilor Israelului, Eliyahu Bakshi-Doron. Nu fusese ușor să organizeze un astfel de dialog istoric. A fost prima vizită oficială în Turcia a unui rabin șef din Israel și doar a doua vizită a unui rabin șef al Israelului în orice țară musulmană. Kerim Balcı, care pe vremea aceea era corespondent al ziarului Zaman în Israel, a depus un efort la începutul anilor ’90 pentru a aduce împreună cei doi lideri religioși. A eșuat. Abia atunci când Zali De Toledo, atașat cultural la ambasada Israelului, a reușit să obțină o invitație, lucrurile au început să avanseze. Chiar și atunci, Mehmet Nuri Yılmaz, pe vremea aceea președinte al Cultelor din Turcia, la început s-a opus întâlnirii, deoarece Gülen nu avea un titlu oficial. În cele din urmă, s-a retras, iar Bakshi-Doron s-a întâlnit cu Gülen pe 25 februarie 1998. Părțile aveau desigur interese diferite. Ministerul israelian de Externe spera ca Gülen să poată fi o voce musulmană în Turcia, pentru a liniști antisemitismul rampant. Bakshi- Doron și Gülen au avut, de asemenea, interese, după cum a amintit Zali De Toledo în raportul său despre întâlnire:

La început, am tradus pentru Rabin Bakshi-Doron și Fethullah Gülen, în fața a aproximativ 15 microfoane ale televi- ziunilor. Întâlnirea a avut loc în clădirea lui Gülen din Istanbul [Etajul 5]... Rabinul și Gülen au citat fragmente din Tora și Coran și am tradus. După aceea, ne-am retras la o întâlnire liniștită, unde au participat rabinul Bakshi-Doron, Fethullah Gülen, asistenții săi, asistentul rabinului Bakshi-Doron, Rafi Dayan, Eli Shaked, care era atunci consulul general, și cu mine. Rabinul Bakshi-Doron a solicitat ajutor pentru evreii iranieni, spunând că sunt văduve și „agunot” (literalmente „legate sau țintuite”, un termen halachic pentru o femeie evreică „legată” de căsătoria ei) care au rămas acolo și că nu există niciun rabin să le ajute. Gülen a spus că nu are legături cu Iranul și că acolo s-a încheiat subiectul... Gülen a fost interesat să deschidă una dintre școlile sale în Israel și acesta a fost motivul întâlnirii sale cu șeful rabin.105 De fapt, Gülen a propus construirea a două școli - una în Ierusalimul de Est și una în Cisiordania. Cu toate acestea, guvernul israelian nu a fost interesat - și vor trece mulți ani până când perspectiva unei școli „inspirate de Gülen” în Cisiordania a fost mai aproape de a fi realizată.106

Cu toate acestea, a fost construită o punte istorică. Gülen a continuat de-a lungul perioadei petrecute în Istanbul să promoveze relații bune cu comunitatea evreiască de pe glob și din Turcia. S-a întâlnit de mai multe ori de-a cursul deceniului cu șef-rabinul Turciei la acea vreme, David Asseo, și cu adjunctul său, rabinul Ishak Haleva. Haleva, în special, a apreciat inițiativele lui Gülen de a promova hoșgörü. Haleva l-a lăudat pe Gülen pentru medierea dialogului între comunitatea evreiască și diverse mijloace de informare din Turcia, care „publicaseră articole cu un conținut instigator împotriva evreilor”.107

A fost și este posibil ca demagogii din Turcia să provoace antisemitismul pentru a-și consolida sprijinul împotriva unui țap ispășitor - un obicei care ar fi trebuit să se oprească în 1945. Cu toate acestea, în 1990, în Turcia, Haleva l-a lăudat și pe Gülen pentru că a acordat o voce unită diferitelor minorități religioase din Turcia. Toate minoritățile de evrei, creștini și musulmani (în special alauiți) împărtășeau dorința de a fi liberi să-și practice tradițiile de credință fără intervenții sau ostilitate. Asta era o luptă ascendentă. Totuși, motivarea lui Gülen pentru aceste întâlniri cu comunitatea evreiască turcă și cea globală nu a fost pur și simplu cea practică pentru a câștiga binefăcători. În schimb, a fost bazat în principiu - și, mai precis, pe viața Profetului. Într-un hadith pe care l-a citat de mai multe ori, Gülen și-a amintit că: Mândria umanității... într-o zi s-a ridicat în timp ce trecea o cortegiu funerar evreiesc. Unul dintre Companionii săi, aflat lângă el, a spus: „O, Mesager al lui Dumnezeu, acela este evreu”. Fără nicio schimbare de atitudine sau modificare a ridurilor de pe fața sa, Prințul Profeților a dat acest răspuns: „Dar este om!” Fie ca urechile adepților care nu-l cunosc în aceste dimensiuni și ale acelor susținători ai drepturilor omului care nu cunosc mesajul universal pe care l-a adus în numele omenirii să țiuie!108

Gülen a îndreptat critica în două direcții. El a criticat musulmanii care nu l-au urmat pe Profet în ceea ce privește respectarea evreilor. Și a criticat laicii care nu au recunoscut islamul ca fundamentul pentru promovarea drepturilor omului. Dar Gülen a făcut cea mai clară observație colegilor săi musulmani: „Nu pot adăuga nimic la aceste cuvinte”, a afirmat el, înainte de a adăuga ceva mai mult, într-adevăr: „dar dacă suntem discipoli ai Marelui Profet care a rostit aceste cuvinte nu este posibil ca noi să gândim altfel. Astfel, ar fi benefic pentru cei care se opun activităților recente făcute în numele dialogului și al toleranței [hoșgörü] să-și revizuiască situațiile în ceea ce privește nepăsarea sau încăpățânarea lor”.109

Au existat ținte destul de reale ale acestor critici. În ciuda susținerii sale practice și de principiu pentru dialogul și cooperarea dintre musulmani și evrei, Gülen a fost acuzat de câțiva că ar fi antisemit; și că ar fi un pion al Israelului, de mulți alții. În ceea ce privește acuzația de antisemitism, Hogeaefendi a recunoscut că gândirea lui a evoluat și că unele dintre declarațiile de la începutul carierei sale ar fi putut să provoace ostilitate față de evrei. „În timpul procesului de dialog interconfesional din anii ’90”, a spus el într-un interviu în The Atlantic, în 2013, „am avut șansa de a-i cunoaște mai bine pe practicanții religiilor non-musulmane și am simțit nevoia să-mi revizuiesc expresiile din perioadele anterioare”, a afirmat el. „Recunosc sincer că este posibil să fi înțeles greșit anumite versete și cuvinte ale Profetului”, a continuat Gülen:

Mi-am dat seama și apoi am afirmat că criticile și condamnările care se regăsesc în Coran sau în tradiția Profetului nu sunt îndreptate împotriva persoanelor care aparțin unui grup religios, ci unor caracteristici care pot fi găsite la orice persoană.110 În unele cazuri, cuvintele mele au fost scoase din context. Uneori, persoanele cu intenții discutabile extrag în mod selectiv declarații din discursurile și scrierile mele, fără a ține cont de context sau circumstanțe. Eforturile mele pentru dialogul dintre credințe au fost criticate pentru că îmblânzeau perspectivele musulmanilor asupra evreilor și creștinilor. Nu am făcut nimic ce nu credeam că înseamnă a merge pe urmele Profetului Muhammad. El a fost cel care s-a oprit în fața cortegiului funerar al unui evreu ce locuia în Medina, arătând respect față de un om decedat.111

După cum îi este caracteristic, Gülen a identificat problema la el însuși, nu la tradiție, apărându-se totodată de cei care au ales să evidențieze unele fragmente instigatoare, în timp ce ignorau celelalte afirmații și acțiuni practice în numele dialogului interreligios cu evreii. Mai simplu spus, dacă Profetul ar fi fost modelul pentru hoșgörü, așa cum era pentru Gülen, atunci relațiile bune cu evreii ar fi fost atât posibile, cât și necesare.

De exemplu, într-o discuție despre „infailibilitatea” profetică, Gülen a petrecut la fel de mult timp predicând despre profeții evrei cât a predicat despre Muhammad. Profeții Adam, Noe, Abraham și Iosif au fost toți „infailibili”, așa cum l-au definit Gülen, ceea ce înseamnă că sunt la fel de capabili să „protejeze, să salveze și să apere” credincioșii. Gândirea matură a lui Gülen cu privire la relațiile dintre musulmani și „oamenii Cărții”, poate fi clarificată cel mai bine prin propriile sale cuvinte, parțial citate aici, așa cum se găsesc într-un articol din 1996:

Unii afirmă că formulările din Coran cu privire la creștinism și iudaism sunt foarte clare. Trebuie să aveți mare grijă atunci când abordați acest subiect. Există o regulă în tafsir (comentariul Coranului): pentru a concluziona că un verset se referă la un anumit popor, trebuie să se stabilească atât clar, cât și istoric că versetul în cauză se referă exclusiv la acesta.

Abordând problema din acest unghi, versetele care condamnă și mustră evreii și creștinii se referă fie la unii evrei și creștini... fie la cei care au meritat o asemenea condamnare din cauza credințelor sau a practicilor lor greșite. De exemplu, la începutul Surei al-Baqara, după ce a lăudat credincioșii pentru unele dintre atributele și actele lor lăudabile, Coranul spune: „Cât privește pe necredincioși, ori că îi sperii, ori că nu, este totuna! Ei nu cred! Dumnezeu a pecetluit inimile lor și urechile lor. Și peste ochii lor s-a tras un văl și există o pedeapsă mare pentru ei!” (2:6-7) Acest verset este despre... necredincioșii încăpățânați care au trăit în timpul vieții Profetului... [apoi] include toți necredincioșii, indiferent de perioadă sau loc, care au dovadă de același tip de rezistență împotriva razelor strălucitoare ale Coranului. Deci critica accentuată a evreilor și a creștinilor se referă, în primul rând, la adresa celor la care se referă versetele relevante și la alții cu aceeași atitudine. Nu este cert că ele privesc toți evreii și creștinii din acea perioadă și până acum.

În al doilea rând, acea [asprime]... a fost folosită în Coran pentru că [unii așa-numiți evrei și creștini] au folosit gândirea și credința religioasă drept cauză și material pentru ostilitate. Coranul condamnă un comportament greșit, o gândire incorectă, rezistența la adevăr, cre- area ostilității și caracteristicile care nu sunt lăudabile, nu creștinii și evreii personal. Biblia conține afirmații și mai puternice împotriva acelo- rași atribute. Chiar dacă expresia pare ascuțită pentru unii, imediat după avertismente și amenințări corespunzătoare vin cuvinte foarte blânde pentru a trezi inimile la adevăr și a planta speranță în ele. În plus, criticile și avertismentele Coranului cu privire la unele dintre aceste atitudini și comportamente ale non-musulmanilor au fost făcute și despre musulmani a căror credință nu i-a împiedicat să se aibă același comportament. Atât companionii, cât și cei care explicau Coranului sunt de acord în această privință.

Religiile sunt menite să unească oamenii separați de neînțelegeri. Islamul și creștinismul ortodox au multe aspecte comune și puține diferențe. Ambele religii cred în Dumnezeu, profeți, îngeri, viața de apoi și cărți sfinte. Toți musulmanii cred în Isus și în Fecioara Maria. Multe principii morale și legale sunt aceleași. Așadar, orice conflict între aceste două religii se datorează neînțelegerii sau exploatării în scopuri politice sau de altă natură. Coranul afirmă: „Vino, să ne unim cu un cuvânt comun: închinarea la Dumnezeu, fără să-i atribuim niciun partener. Abandonându-L, unii dintre noi nu ar trebui să-i facem pe alții dintre noi stăpâni peste alții”. În această chemare, există menționată o chestiune care provoacă dezbinarea și avertizează: Nu-l părăsiți pe Dumnezeu din cauza neînțelegerilor sau din alte motive și fiți atenți la cei care folosesc religia pentru a despărți oamenii! Când există sute de punți comune între noi, este o greșeală să subliniem câteva diferențe. Când oamenii înțeleg cu adevărat astfel de lucruri, islamul și creștinismul ortodox vor contribui pozitiv la relațiile dintre oameni.112

Astfel de expresii și acțiuni care au unit religia prin dezvoltarea păcii au fost uimitoare și reconfortante în Turcia anilor '90.

Seculariștii din Turcia au implicat toate religiile în gunoiul superstiției violente. Extremiștii islamici din Turcia formulau cele mai urâte figuri de stil dintre prejudecățile violente ale antisemitismului și anticreștinismului. Gülen a căutat să arate că a Profetului cale era una de mijloc. Islamul a pornit o pace de principiu care a acordat libertate religioasă altora pentru a- și exersa credința: „Atunci când avem de-a face cu oameni ai Cărții care nu sunt asupritori, nu avem dreptul să ne comportăm violent sau să ne gândim cum să scăpăm de ei. Un astfel de comportament este non-islamic, contrar regulilor și principiilor islamice și chiar anti-islamic”, a predicat el. Pluralismul a fost compatibil cu hoșgörü al Profetului. Astfel, Gülen a continuat, în Coran se precizează:

„Dumnezeu nu vă împiedică pe voi să faceți binefaceri față de cei care nu s-au luptat împotriva voastră, în privința credinței și care nu v-au scos din ținuturile voastre și să vă purtați cu dreptate față de ei. Căci Dumnezeu îi iubește pe cei care se comportă cu drep- tate!”(60:8) Acest verset a fost revelat atunci când Esma l-a întrebat pe Profet dacă ar trebui să se întâlnească cu mama ei politeistă, care voia să vină de la Mecca la Medina pentru a-și vedea fiica. Versetul sugerează că o astfel de întâlnire a fost perfect acceptabilă și că și ei îi poate face bine. Las la latitudinea voastră decizia cu privire la ce abordare trebuie folosită față de cei care cred în Dumnezeu, Ziua Judecății și profeți. Sute de versete din Coranului tratează dialogul social și toleranța. Dar trebuie să avem grijă să stabilim un echilibru între răbdare și toleranță. A fi milostiv față de o cobră înseamnă a fi nedrept cu oamenii pe care i-a mușcat cobra.113

Dialogul cu evreii

Postări recente

Comments

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur