Credeți că inima se odihnește vreodată?

Author: Ceyda Sablak

Conținutul articolului

· Mușchiul inimii epuizează 11,6% din cantitatea totală de oxigen pentru a-și menține contractilitatea, aflându-se pe locul trei, după ficat (20,4%) și creier (18,4%).

· Boala arterială coronariană (cardiopatia ischemică) este principala cauză a morții la nivel mondial, mai ales în țările dezvoltate.

· Echilibrul dintre contracție și dilatare poate fi asociat cu conceptele de Qabd (contracție) și Bast (dilatare, expansiune) din sufism sau Tzimtzum din mistica evreiască și cu modul în care unul se hrănește din celălalt, dând astfel naștere evoluției prin intermediul acestui ciclu de contracție și relaxare.

Inima nu se odihnește niciodată

"Dumnezeu se contractă și se dilată” (2:245)

Inima este un mușchi relativ mic, care bate de 100,000 pe zi și care produce o cantitate de energie de aproximativ 115,000 de Jouli, suficientă pentru a fierbe o cană de apă necesară pentru un ceai. Precum o apă curgătoare, sângele neoxigenat călătorește din partea dreaptă a corpului nostru în stânga...

„Dumnezeu se contractă și se dilată” (2:245)

Inima este un mușchi relativ mic, care bate de 100,000 pe zi și care produce o cantitate de energie de aproximativ 115,000 de Jouli, suficientă pentru a fierbe o cană de apă necesară pentru un ceai. Precum o apă curgătoare, sângele neoxigenat călătorește din partea dreaptă a corpului nostru în stânga, prin intermediul valvelor și camerelor inimii, până când ajunge în plămâni, unde fiecare respirație permite oxigenarea tuturor celulelor individuale de sânge cu 4 molecule de oxigen. Sângele proaspăt oxigenat continuă să avanseze, fără a se opri, ajunge în partea stângă a inimii, traversează din nou valvele și camerele, de unde călătorește mai departe prin restul corpului, cu ajutorul ventriculului stâng. Ventriculul stâng este camera cea mai densă, mare, rezistentă și cu pereții musculari cei mai groși, deoarece îi revine responsabilitatea de a pompa sângele oxigenat prin valva aortică și prin aortă în restul corpului. Dacă acest flux continuu ar fi întrerupt vreodată, ar duce la rezultate catastrofale.

Există câteva situații în care acest flux poate fi întrerupt, dintre care multe se petrec înainte de nașterea fătului și necesită operație imediat după. Malformațiile cardiace congenitale (MCC) sunt unele dintre cele mai întâlnite defecte din naștere, însă datorită faptului că îngrijirea medicală și tratamentele au avansat, mulți dintre bebelușii care suferă de acestea ajung să trăiască vieți îndelungate și sănătoase. Tratamentul nu este necesar cât timp fătul se află în pântecul mamei, deoarece circulația la nivelul inimii se realizează diferit înainte ca fătul să ia prima gură de aer, conținând un amestec de sânge oxigenat și neoxigenat. MCC pot să aibă grade de severitate scăzută, cum este deschiderea dintre cele două camere ale inimii unde se combină sângele oxigenat și neoxigenat. Defectele septale ventriculare (DSV) și septale atriale (DSA) (lipsa de țesut, sub forma unei „găuri” în inimă) sunt unele dintre cele mai întâlnite forme ale MCC. Uneori, aceste defecte fie se vindecă de la sine, fie nu sunt descoperite până târziu pe parcursul vieții, fie pot avea nevoie adăugarea unei membrane, dacă sunt foarte mari. DSV și DSA sunt asociate cu Sindromul Down și cu factori de risc materni precum diabetul, obezitatea și fumatul. Defectul septal atrial (DSA) (o „gaură”, un orificiu în inimă care nu se mai închide) este întâlnit în rândul a 30% dintre oameni din populația totală. De obicei, nu necesită tratament și nu este descoperit decât după ce au loc anumite complicații, precum un atac vascular cerebral, mai târziu pe parcursul vieții, din cauza formării unui cheag de sânge, care va călători prin acea deschidere și va fi împins prin aortă, ajungând în creier. Toți bebelușii se nasc cu canalul arterial deschis. Acesta este un vas de sânge care permite circulația din partea dreaptă a inimii în aortă, necesară atunci când copilul se află în pântecul mamei, dar incompatibilă cu viața după naștere. În primele zile de viață, acest vas de sânge ar trebui să se închidă și în cele din urmă să se transforme într-un ligament care ține apropiate artera pulmonară și aorta. Dacă nu se produce închiderea și dacă canalul rămâne deschis (la auscultație cu stetoscopul fătul prezintă suflu), se va începe tratamentul cu Indometacin. Dacă nu este tratată, persistența de canal arterial degenerează în cianoză (piele gri/albastruie) și Sindromul Eisenmenger, din cauza transportului redus de oxigen [1].

Responsabilitatea inimii nu este numai să transporte sânge oxigenat în restul corpului, ci și, într-o oarecare măsură, să se hrănescă pe ea însăși. Mușchii inimii consumă 11,6% din consumul total de oxigen al corpului, necesar pentru a-și menține contractilitatea, poziționându-se pe locul trei după ficat (20,4%) și creier (18,4%). În timpul contracției sau sistolei, inima se contractă cu 120 mm Hg, pentru ca sângele să ajungă în aortă și artere. În timpul relaxării sau diastolei, inima se mărește și permite sângelui să intre în aorte și să călătorească prin arterele coronare. Arterele coronare sunt arterele care hrănesc însăși inima. Astfel, pentru a se hrăni, inima trebuie să se relaxeze și să permită arterelor sale coronare să se mărească și să primească sânge. Când inima se contractă și pompează sânge celorlalte organe, este mult prea contractată ca să mai poată primi ea însăși sânge. Din moment ce acestea se ramifică în straturile adânci ale inimii, atunci când inima se află în sistolă, sunt mult prea contractate ca să mai permită fluxul sanguin, din cauza tensiunii ridicate. Acest lucru este cu atât mai adevărat în ceea ce privește arterele care se ocupă de irigarea ventriculului stâng, deoarece este mai mare în dimensiuni și are pereți musculari mai groși – să ne reamintim că acesta este locul în care aorta se ramifică, pompând sânge oxigenat în restul corpului.

Echilibrul dintre contracție și dilatare poate să le trezească în minte unor cititori conceptele de Qabd (contracție) și Bast (dilatare, expansiune), din sufism, sau Tzimtzum, din mistica evreiască și modul în care unul se hrănește din celălalt, dând astfel naștere evoluției prin intermediul acestui ciclu de contracție și relaxare. Tzimtzum este folosit pentru a explica procesul creației, a contracției infinitului cu scopul de a da naștere unui univers finit [2]. Tradiția sufită vorbește despre o călătorie personală care se descrie ca fiind o «contracție și deschidere, „târguieli” misterioase care au fost făcute fără dorința sau intenția călătorului. Prima îi stă în cale; a doua îi dă aripi să zboare spre noi culmi 3». Ceea ce este, poate, cel mai interesant, este că inima, ca organ fizic al nostru, realizează perfect contracția și dilatarea, atât timp cât avem grijă de ea, chiar dacă inima noastră spirituală poate avea lacune în acest exercițiu esențial. Poate dacă înțelegem cum să avem grijă de inima noastră ca organ fizic, vom găsi și răspunsul la modul în care să ne păstrăm inima spirituală sănătoasă. Profetul Mahomed, pacea fie asupra Sa, subliniază importanța acestei conexiuni în cuvintele următoare: „Adevărat este că în corp există un organ, care dacă este curat, păstrează curat întregul corp, iar dacă este întinat, va întina întreg corpul. Este, fără doar și poate, inima.”

Unele modalități prin care putem avea grijă de inimile noastre presupun includerea activităților fizice într-o frecvență mai mare în viața de zi cu zi, mâncatul cu măsură și sănătos și controlul stresului. Poate că și sănătatea noastră spirituală ar avea de câștigat din aceste schimbări și activități asemănătoare, printre care actele de închinare, postul, controlul asupra firii, și blândețea față de ceilalți. Atunci când nu avem grijă de inima noastră ca organ fizic, aceasta începe să cedeze, din cauză că oxigenul nu mai este tranportat către ea, iar curenții electrici nu mai circulă în mod eficient, producându-se astfel un infarct.

Boala arterială coronariană este prinicpala cauză a morții în lume, mai ales în țările dezvoltate. Infarctul devine fatal atunci când se produce un blocaj total în artera descendentă anterioară stângă, motiv pentru care este numit, în mod tragic, „făcătorul de văduve”. Începând din adolescență, arterele încep să acumuleze depuneri de grăsime care progresează în placă aterosclerotică. Această placă poate să cauzeze diverse complicații dezastruoase, precum:

· îngustarea sau obstrucția totală a unei artere, care împiedică circulația sângelui și duce la oxigenarea insuficientă a inimii;

· un atac vascular cerebral, din cauza unui cheag care se desprinde și ajunge în creier, împiedicând alimentarea sa cu sânge;

· prin slăbirea peretelui vasului de sânge se dezvoltă un anevrism, care se poate dilata până la explozie.

Pentru unii pacienți, un infarct este un apel de trezire la realitate, care îi motivează să facă schimbările necesare pentru a trăi o viață lungă și sănătoasă. Cu toate acestea, 20% din pacienți ajung să sufere un al doilea infarct. Pe măsură ce inima devine tot mai slabă, se poate instala sindromul cardiorenal, o complicație care apare din cauză că inima nu mai poate să pompeze în mod eficient sânge, lucru care face ca sângele să se reîntoarcă în inimă și să ajungă în partea dreaptă a corpului. Această creștere în volum în interiorul corpului devine exacerbată la nivelul rinichilor, care continuă să rețină fluide, îngreunând corpul. Se produce astfel edemul sau umflătura la nivelul picioarelor, care poate ulterior să progreseze la plămâni și să cauzeze insuficiență cardiacă congestivă. Pe măsură ce rinichii încearcă să compenseze faptul că inima nu pompează sânge în mod eficient, nu fac decât să înrăutățească situația, antrenând boala renală în stadiu terminal și insuficiența cardiacă de stadiul D.

Sigur că, aproape în cazul tuturor afecțiunilor medicale, aceste rezultate fatale pot să fie prevenite mult mai devreme prin intermediul schimbărilor la nivelul stilului de viață, chiar înainte de a avea loc intervențiile medicale, alte proceduri sau prescrierea de medicamente. Aceste schimbări ale stilului de viață includ exerciții de aerobică de dificultate medie, de cel puțin 3 ori pe săptămână, o alimentație bogată în legume și săracă în grăsimi, zaharuri și carbohidrați, renunțarea la fumat și alcool și scăderea în greutate (care ar trebui să apară în urma acestor schimbări). Este de asemenea important pentru pacienții care deja se confruntă cu hipertensiune, diabet și hiperlipidemie să se asigure că mențin aceste valori sub control și observație.

Poate că în mod similar, niște simple schimbări ale stilului de viață, precum acordarea câtorva minute în fiecare zi pentru reflecție, reprezintă secretul care ne va menține inima spirituală sănătoasă. Inima noastră trebuie să rămână sănătoasă pentru a putea menține sănătos întregul nostru corp. Dacă luăm în calcul relația strânsă dintre inima noastră fizică și cea spirituală, inima noastră spirituală trebuie menținută sănătoasă, pentru a putea menține sănătos întregul nostru corp spiritual. Persoanele sănătoase spiritual vor întări sănătatea comunității noastre, căci, după cum spune Profetul Mahomed, pacea fie asupra Sa, „Cei care cred în reciprocitatea bunătății, a compasiunii și empatiei sunt precum unul. Atunci când unul dintre organe suferă, întregul corp răspunde suferinței sale printr-o stare de veghe și febră”.

„Așa cum întreaga existență se află în mâinile Sale și la dispoziția Sa, tot El este Cel care dirijează și dispune de toate lucrurile, începând cu cerurile și până la inima omului... Atunci când Dumnezeu voiește, poate face ca o inimă să se contracte atât de puternic pentru darurile pe care numai El poate să le ofere. Prin contrast, El dilată și eliberează inima atât de mult încât să nu mai aibă nevoie de nimic. Contracția se produce datorită Maiestății lui Dumnezeu; deschiderea datorită Grației Sale”. (Fethullah Güllen, „Dealurile de smarald ale inimii”) [3].

Bibliografie:

1) https://www.heart.org/en/health-topics/congenital-heart-defects

2) https://www.britannica.com/biography/Isaac-ben-Solomon-Luria#ref163236

3)http://fgulen.com/en/fethullah-gulens-works/key-concepts-in-the-practice-of-sufism-1/qabd-and-bast-contraction-and-openness