Capitolul 2„Când eram tineri” - Izmir, 1966–1971

Capitolul 2 „Când eram tineri” - Izmir, 1966–1971

Orașul Izmir - fostul oraș grecesc Smyrna - a fost mult timp printre cele mai cosmopolite centre comerciale de la Marea Egee. Aflat în jurul golfului Izmir, orașul strălucește. Pe linia orizontului, mii de case cu acoperiș din țiglă roșie se îmbină cu zgârie-nori din oțel și sticlă. Cele două turnuri populare Folkart, care arată ca niște memorii USB uriașe și ondulate ale computerului, sunt cele mai înalte dintre acești zgârie-nori, ridicându-se cu șase sute de metri spre albastrul cer (de obicei) senin din districtul Bayraklı - la opt kilometri nord-est de centrul orașului Konak. La sud-est de Konak, se află panorama Castelului Kadifekale - o fortăreață medievală. Această ruină se află în vârful Muntelui Pagos, care este cel mai înalt punct natural din Izmir. Muntele Pagos se ridică abrupt din vechea agora Smyrna, pe care sunt răspândite ruine greco-romane. Din acest loc, se pot vedea dealurile care duc către Efes, aflat în sud. La nord sunt dealurile care conduc spre Bergama (Pergamum). Și direct în față este luminosul golf acvatic, cu vasele de croazieră și vasele petroliere plutind înainte și-napoi. Izmir strălucește.

Pe stradă, în centrul orașului Konak, și în special în bazarul antic din Kemeraltı, starea de spirit se schimbă. Aici este ușor să ne imaginăm Izmirul la care fusese chemat Fethullah Gülen în 1966. De fapt, în Kemeraltı este ușor să ne imaginăm Izmirul ca fiind atemporal. Orașul cosmopolit a devenit real. Bărbații în costume subțiri din lână și femeile cu haine de mătase colorate se plimbă pe cărări și alei înguste. Copertine joase din pânză colorată sau arcade grațioase din piatră adăpostesc vânzătorii și mușterii de soarele arzător. Vânzătorii de köfte și kebab își păzesc marfa. Mirosul mielului, al cărnii de vită și de pui prăjite plutește în aer. Vânzătorii de pește etalează capturile zilei din marea aflată în apropiere. Roșiile și uleiul, caisele și prunele, fisticul și migdalele umplu coșurile vechi din lemn.

Fete și băieți merg braț la braț pe cărări șerpuinde pavate cu piatră. Din loc în loc, acele cărări se intersectează cu scurgeri din fier, prin care curg detritus vechi de secole.

Fethullah Gülen a mers pentru prima dată pe străzile orașului Izmir pe 11 martie 1966. El a fost chemat să servească ca administrator al căminului Kestanepazarı - locuință și centru de studiu al Coranului pentru studenții de gimnaziu și liceu care se pregăteau să devină imami. Căminul era conectat la o moschee din secolul al XVII-lea, unde Gülen avea să predice. Moscheea era situată la câteva zeci de trepte de piatră deasupra bazarului Kemeraltı. Din curtea placată cu gresie a moscheii se vedeau magazinele de mai jos, într-un stil adesea întâlnit în lumea antică, unde religia și comerțul se intersectau ușor. Deși Izmirul s-a dezvoltat din 1966 până în prezent - de la aproximativ 600.000 la 2,8 milioane de locuitori, cât are actualmente -, un lucru despre acesta a rămas consecvent. Avea o reputație de ispită. Așadar, atunci când i s-a spus despre misiunea sa în Izmir, Fethullah Gülen - băiatul din Erzurum - acum un tânăr de douăzeci și șapte de ani, a răspuns: „Voi fi înecat acolo”.1

De fapt, a înflorit. În Izmir au început multe dintre inițiativele asociate cu Hizmet. Aici, în timp ce în Turcia se desfășura un conflict între comuniști și naționaliști, seculariști și islamiști, cei de dreapta și cei de stânga, cu revolte pe străzi precum protestele studenților care au izbucnit în Statele Unite și Europa în aceeași perioadă de timp, Gülen a roit un curs al Hizmet-ului cu puncte de temelie în cei cinci piloni ai islamului. Ar părea logic. Cu toate acestea, începând din Izmir, Gülen a inițiat o mișcare care a preluat practicile de bază ale islamului și pacea pe care aceste practici le-a adus-o oamenilor timp de o mie de ani și a aplicat aceste lucruri în moduri care, în ochii multor musulmani, păreau uimitor de moderne. În toată lumea, nonviolența nu era un subiect negociabil. În contrast cu conflictul ideologic din Turcia în care tinerii erau atrași, învățăturile acestui tânăr imam cu un discurs puternic, dar o persoană modestă, au fost precum caravanseraiurile care găzduiau comercianții și marinarii pe rutele comerciale ce traversau Izmirul cel puțin începând de pe vremea lui Herodot în 475 î.e.n.: o oază.