“Îndurarea divină” este un mister sacru care învăluie întreaga operă a creației. Aceasta se maifestă cel mai clar în compasiunea și mărinimia mamelor/femelelor. Prin intermediul atingerii îndurării divine, pântecul mamei devine primul popas în care copilul/puiul se pregătește să devină oaspete al acestei lumi. Prin intermediul atingerii îndurării divine, toate resursele din corpul mamei găsesc o cale să fie transmise către prunc. Prin intermediul atingerii îndurării divine, fabrica de lapte maternă intră în funcțiune și produce hrană adaptată nevoilor zilnice ale bebelușului/puiului. Ce binecuvântare minunată este faptul că îndurarea divină atinge, în orice moment, fiecare etapă a vieții, inclusiv viața eternă.
Omul a fost înzestrat cu minte și liber arbitru, fiind o oglindă a manifestărilor divine. Deși celelalte viețuitoare, cu excepția omului, nu au conștiință, femelele dau dovadă de imagini minunate de compasiune. Una dintre acestea este broasca de Surinam, cunoscută și ca Pipa pipa, care își poartă ouăle în găurile de pe spate și care își naște puii prin piele. În această scenă plină de înțelepciune, mama broască își protejează puii în interiorul pielii sale, până ce aceștia se maturizează. Astfel, puii de broască sunt protejați de pericole fiind învăluiți de milostivenia divină.
Pipa pipa este un amfibian care face parte din familia Pipidae. Această specie interesantă trăiește în părțile de nord ale Americii de Sud. Deși este denumită broasca de Surinam, trăiește și în țări vecine precum Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Guyana, Peru, Trinidad, Tobago și Venezuela, în păduri tropicale și subtropicale, în iazuri cu apă murdară, mlaștini și unele pâraie.
Caracteristici fizice generale
Pira pira și-a luat denumirea de la forma sa. Corpul său este complet plat. Pare că a suferit un accident și a fost strivită. Spre deosebire de alte broaște, aceasta nu stă vertical pe membrele posterioare. Așa că afișează un aspect aplatizat. Capul are formă triunghiulară, iar corpul său plat are forma unui pentagon subțire. În portugheză, pipa înseamnă „zmeu”. Într-adevăr, forma broaștei amintește de un zmeu atunci când este privită de sus. Lungimea medie a unei broaște de Surinam este de 10-13 cm, însă o broasca adultă poate ajunge și la 20 cm. Broaștele mascule au dimensiuni mai mici decât femelele, dar picioarele din față sunt mai groase. Ochii broaștelor de Surinam sunt negre și mici. Nu au pleoape, dinți și nici limbă.
Membrele anterioare sunt aproape fără membrane, cu degete lungi, pe vârfurile cărora se pot observa apariții foarte sensibile în formă de stea. Datorita lor, broasca este numita starfinger. Structurile stelare au fibre la vârfuri. Aceste fibre sunt foarte sensibile la atingere. În comparație cu picioarele din față, membrele posterioare sunt mai puternice și au rol de împingere. În afară de aceste carecteristici, membrele posterioare sunt mai mari și au un fel de perdele. În urma cercetărilor s-a constatat că masculii își folosesc capul și membrele anterioare atunci cand intră în conflict cu alți masculi.
Broasca de Surinam prezintă un exemplu excelent de camuflaj și poate fi asemănată cu o frunză plutitoare de culoare maro, verde măsliniu sau gri. Culoarea palidă a animalului, corpul său plat și poziția sa, în general, aflată în repaus, poate fi confundată cu resturile unei plante sau cu un leș de animal. Această caracteristică de a se camufla ajută broasca să fie un vânător veritabil. Faptul că nu poate fi observată ușor de către celelalte vietăți este una dintre avantajele cu care a fost înzestrată.
Pielea este acoperită cu niște proeminențe asemănătoare negilor. În colțurile gurii, acest amfibian are pete de piele ușor asemănătoare cu tentaculele. Unele broaște prezintă în partea inferioară o linie cenușie închisă, care se întinde de la mijlocul gâtului până la capătul abdomenului. Partea superioară a acestei linii întâlnește ocazional o bară orizontală peste piept, luând forma literei T.
Sistemul de vânătoare
Deși are o viață aproape complet acvatică, în momentul în care mediul în care trăiește se usucă, caută locuri umede pe uscat. Pentru broaștele de Surinam, ale căror piei sunt goale, cel mai mare pericol în constituie seceta și salinitatea. Pielea lor goală poate determina organismul să piardă rapid apă și să se usuce, dar un avantaj important este că pot respira prin piele. Pot rămâne sub apă mai mult de o oră.
Dumnezeu, care a înzestrat toate creaturile cu organe în funcție de nevoile lor, a așezat receptori nervoși foarte sensibili în vârful degetelor lungi în formă de stea, astfel încât această broască să se poată hrăni în apă, în special în ape tulburi și întunecate. Cu aceste degete, scormone mâncare prin mâl. Câteodată așteaptă la pândă ca să-și prindă prada. Hrana vânată o duce la gură și o înghite. Broasca de Surinam se hrănește, în general, cu viermi, insecte, crustacee și pești.
La fel ca și peștii, broasca de Surinam are pe ambele părți ale corpului organe sensibile la schimbările curenților și presiunii din apă, care ajută broasca să identifice mișcarea altor viețuitoare (pradă sau inamic) în apă și să determine locația acestora. În acest sens, aceste organe au un rol vital în nutriția broaștelor dar și de protecție împotriva inamicilor.
Mecanism uluitor de reproducere
Broasca de Surinam a fost creată cu totul specială și se deosebește de ceilalți amfibieni, mai ales datorită metodei inedite de reproducere. Perioada de reproducere începe o dată cu sezonul ploios. Masculul atrage atenția femelei prin intermediul unor sunete pe care le emite sub apă. În timpul copulației femela elimină ouă, care sunt fertilizate de către mascul. După fertilizare, masculul curăță cu picioarele posterioare murdăria care s-a lipit de straturile protectoare gelatinoase din jurul ouălor.
Între timp, perdeaua dintre degetele membrelor se deschide și se extinde, avand rolul unei lopete cu ajutorul careia depune cu grijă ouăle pe pielea femelei. Este surprinzător faptul că ouăle se lipesc de spatele femelei, dar nu de mascul. Detaliile cu privire la acest aspect sunt, deocamdata, imposibil de explicat. Procedeul depunerii ouălor pe spatele femelei continuă de nenumărate ori, până ce pe spatele ei sunt aranjate între 60-100 de ouă. După ce aranjază toate ouăle pe spatele femelei, masculul se îndepărtează. În spațiile unde au fost depuse ouăle începe să lucreze puterea divină.
În primele 24 de ore, ouăle trebuie îngropate în pielea de pe spatele femelei. Pielea broaștei se regenerează treptat și acoperă ouăle. Așa cum pântecele mamiferelor se pregătește pentru reproducere, tot așa și pielea de pe spatele femelei începe să se îngroașe și să se îmbogățească cu vase de sânge. Putem face o analogie cu terenul pe care-l aerăm prin arat/săpat, înainte de a-l semăna. Pielea de pe spatele femelei se umflată și începe să acopere, încet încet, ouăle. Astfel, spatele femelei ajunge să semene cu un fagure în primele stadii de incubare. În continuarea procesului, puii încep să iasă din cămăruțele de pe spatele femelei, începând astfel o forfotă continuă. După aproximativ patru luni de zile, puii se maturizează suficient și încep să rupă pielea de pe spatele femelei, cu ajutorul membrelor din față. Puii își scot mai întâi membrele, apoi capul și în final întregul corp. Evadarea puilor din cămăruțele de pe spatele mamei oferă niște imagini senzaționale. După ce s-au eliberat complet de pe spatele mamei, puii să fie o miniatura broaștelor mature. Din acest moment sunt independenți și pregătiți să înoate și să-și procure singuri hrana. Femela nu se va mai ocupa de ei și nu va mai avea niciun rol în viața puilor. După ce toți puii s-au desprins de pe spatele mamei, pielea deteriorată se scutură și o dată cu înmulțirea celulelor din stratul inferior al pielii se formează o nouă piele pentru ca femela să fie pregătită pentru perioada de reproducere din sezonul următor.
Bibliografie
1. Bediüzzaman Said Nursi, Sözler, On Dördüncü Lem’a’nın İkinci Makamı, İstanbul: Editura Şahdamar, 2010.
2. Elizabeth Dalby. (2012). Anne Baba Bakımı, Doğanın Gizemleri ve Harikaları, Ankara: TÜBİTAK Popüler Bilim Kitapları 336, pg. 82–83.
3. Helena Nery Alves-Pinto ve ark. (2014). Morphometric Variation of Pipa Pipa with Notes on Diet and Gonad Development, Herpetology Notes, volum 7, pg. 347–353.
4. owlcation.com/stem/The-Surinam-Toad-A-Strange-Amphibian-With-Babies-on-Board
5. en.wikipedia.org/wiki/Common_Surinam_toad
6. animals.sandiegozoo.org/animals/surinam-toad
7. sta.uwi.edu/fst/lifesciences/sites/default/files/lifesciences/documents/ogatt/ Pipa_pipa%20-%20Suriname%20Toad.pdf
Comments