10 oct. 202213 min de citit

Anti-rasismul, inclusiv mobilizarea kurzilor

Anti-rasismul, inclusiv mobilizarea kurzilor

Așadar, prin predicarea sa despre hoșgörü-ul Profetului, Gülen a încurajat relații echitabile între genuri. Prin aceleași predici și prin alte lucrări pe care le-a publicat în anii ’90, Gülen a încurajat și relațiile reciproce între rase. „Rasismul este una dintre cele mai grave probleme ale epocii noastre”, a predicat Gülen.

Toată lumea a auzit despre cum au fost transportați negrii din Africa, peste Oceanul Atlantic, în nave special concepute, considerați și tratați exact ca animalele. Aceștia au fost înrobiți, obligați să-și schimbe numele, religia și limba, nu au putut niciodată nici măcar să spere la libertatea adevărată și le-au fost refuzate toate drepturile omului. Atitudinea Occidentului față de cei care nu erau occidentali a rămas neschimbată până în ultima vreme. Drept urmare... africanii, chiar și urmașii lor, care au locuit în Occident printre americani care nu erau negri sau europeni, care teoretic erau cetățeni egali, au rămas cetățeni de clasa a doua (sau chiar mai puțin).150

Spre deosebire de acest tratament inuman al unei alte rase din partea europenilor și americanilor care se presupuneau a fi civilizați, cu secole mai devreme:

Când Mesagerul lui Dumnezeu, pacea și binecuvântarea fie asupra lui, a devenit profet, același tip de rasism, sub numele de tribalism, era predominant în Mecca. Tribul Quraysh se considera pe sine în special, dar și pe arabi în general, superiori tuturor celorlalte popoare ale lumii. Mesagerul lui Dumnezeu a venit cu Mesajul Divin și a declarat că niciun arab nu este superior cuiva care nu este arab și nici un alb nu este superior cuiva care este negru, iar superioritatea este numai oferită de virtute și teama doar de Dumnezeu (Sura al-Hujurat, 49:13). El a mai declarat că, chiar dacă un musulman negru abisinian ar trebui să guverneze asupra musulmanilor, el ar trebui să fie ascultat.151

Pe lângă Coran, Gülen a citat un hadith despre aceste idei anti-rasiste. Susținut în ritmul tipic predicării sale, el a spus o poveste despre modul în care Muhammad era sensibil chiar și față de acuzele rasiale și ceea ce astăzi se numește „discurs de instigare la ură”: Odată, Abu Dharr [un companion al Profetului] s-a supărat atât de tare pe Bilal [un alt însoțitor], încât l-a insultat: „Fiu de femeie neagră!” Bilal a mers la Mesager și i-a povestit incidentul cu ochii în lacrimi. Mesagerul i-a reproșat lui Abu Dharr: „Încă mai ai urme de Jahiliya?” [literal, „ignoranță”, dar în sens mai larg, idolatrie și comportament non-musulman]. Plin de regret, Abu Dharr s-a întins la pământ și a spus: „Nu voi ridica al meu cap (însemnând că nu se va ridica) până când Bilal nu își pune piciorul pe el și trece peste el”. Bilal l-a iertat și s-au împăcat. Acestea sunt frăția și omenia create de islam.152 Cel puțin, povestirea unei astfel de întâmplări a schimbat unele dintre stereotipurile rasiste care încă circulau în 1990 în Turcia - și în multe alte locuri de pe glob.

Desigur, contestarea stereotipurilor fără acțiuni concrete era mai bună decât nimic, dar puțin probabil să pună capăt rasismului. Două inițiative de-ale lui Gülen din această perioadă, care pot fi urmărite, sugerează că predicarea sa a inspirat mai mult decât simple cuvinte. Prima a fost înființarea de școli în Africa. Într-un studiu lămuritor, politologul David H. Shinn a urmărit Hizmet-ul în Africa: activitățile și semnificația Mișcării Gülen. Potrivit lui Shinn, prima școală Hizmet s-a deschis în Maroc în 1994, urmată de o școală în Senegal în 1997, apoi școli în Kenya, Tanzania și Nigeria în 1998. Shinn arată clar că, de-a lungul anilor 1990 până în prezent, școlile afiliate Hizmet-ului au continuat să se înființeze și să se dezvolte în Africa. Interesant este însă că Shinn nu a putut preciza un număr exact - datorită naturii descentralizate și autonome a diferitelor inițiative inspirate de Gülen.153 Într-adevăr, într-una dintre observațiile sale fascinante, Shinn a povestit că „africanii care sunt familiarizați cu Gülen mi-au explicat în nenumărate rânduri că numele [Gülen] nu este cunoscut tuturor, cu excepția unui număr mic de colegi... Un profesor sud-african a subliniat că Mișcarea Hizmet nu are obiceiul de a se lăuda singură”.154 Această tendință reflecta propria modestie a lui Gülen. Poate explica și modul în care Gülen a fost atât de ușor caracterizat: lucrarea a precedat persoana. Acesta a fost cazul chiar și (poate mai ales) a celor mai apropiați de Gülen. Cu toate acestea, până în 2000, Shinn estima că în Africa există peste 30 de școli inspirate de Gülen, iar până în 2010 estima că numărul a crescut la 95, în treizeci și cinci de țări diferite. Toate vârstele erau incluse, de la preșcolari până la liceu, și a existat o singură universitate, Universitatea Nil din Nigeria. Fiecare școală a urmat curriculum-ul oficial al națiunii sale gazdă, determinând unii musulmani africani să „se plângă că școlile Hizmet nu sunt suficient de islamice”, potrivit Shinn. Asta nu i-a împiedicat să se dezvolte. Într-adevăr, au reprezentat ceea ce mulți africani au considerat școlile de elită din țările lor. În Africa de Sud, de exemplu, acolo unde Horizon Education Trust și-a deschis prima școală în 1998, până în 2010 existau liste de așteptare pentru 25-30% mai mulți elevi decât puteau fi admiși, potrivit lui Shinn. O listă de așteptare similară a existat pentru studenții care se înghesuiau să participe la școlile Fountain Educational Trust dedicate studiilor islamice și care s-au deschis în 2000. Acestea au fost primele și singurele astfel de școli Hizmet din Africa dedicate în special studiului islamului. Nu toți elevii școlilor erau musul- mani. În Kenya, o națiune predominant creștină, Light Academy, avea înscriși aproximativ 75% studenți creștini, dintr-o mare varietate de grupuri tribale indigene. În Nigeria, procentul de studenți creștini a fost mai mare în orașul Lagos, preponderent creștin, dar studenții musulmani au predominat în orașul Kaduna care era majoritar musulman. În general, cu alte cuvinte, populația studenților unei școli reprezenta diversitatea reli- gioasă a regiunii în care se afla școala respectivă. Multe dintre școli erau non-profit - și aveau angajați zeci de profesori și administratori locali, printre alte persoane. Școlile organizau frecvent tururi internaționale la concursuri (în special, până de curând, în Turcia, desigur). De asemenea, au sponsorizat schimburile de studenți. Aproximativ două sute de studenți turci erau în Africa de Sud până în 2010, de exemplu, pentru a studia limba engleză sau să învețe în universitățile din Africa de Sud. Iar școlile nu atrăgeau studenți doar din regiunile selecte ale țării. „Liceul Internațional Horizon din Johannesburg atrage aproximativ 80% dintre cei 225 de stu- denți ai săi din Soweto”, a relatat Shin, „una dintre cele mai sărace zone ale orașului”.155 Dacă educația și schimbul de studenți se număra printre ideile pe care Gülen le-a sugerat Papei pentru a depăși ostilitatea interreligioasă, de ce asemenea inițiative nu ar merita să încerce să depășească rasismul?

Oamenii din Hizmet au urmat, de asemenea, recomandarea lui Gülen că hoșgörü-ul Profetului a ordonat încetarea rasismului, căutând relații mai bune cu populația kurdă a Turciei. Desigur, din punct de vedere istoric, Companionii Profetului au răspândit islamul în diverse culturi și oameni. Imperiul Otoman a fost multicultural și multi-lingvistic. Dar când Atatürk a înființat Republica Turcia, a făcut acest lucru pe o fundație turcească - adesea fără milă. Viziunea lui Atatürk asupra unei Republici formată dintr-un singur grup etnic nu a fost niciodată realizată pe deplin, iar impunerea uniformității a devenit deosebit de tentantă în perioadele de criză, cum ar fi după lovitura de stat din 1980. În acea perioadă, mulți cetățeni kurzi ai Republicii erau adunați și închiși, iar o serie de legi i-a făcut pe kurzi cetățeni de nivelul al doilea. Chiar și vorbirea limbii kurde a fost scoasă în afara legii. Au existat motive de antipatie. Partidul Muncitorilor din Kurdistan, cunoscut și sub numele de PKK, a fost fondat în 1978. Derapajele lor cu armata turcă au escaladat până în anii 1990, într-un război civil care va costa zeci de mii de vieți. Într-un interviu acordat ziarului Zaman, în 1993, Gülen a identificat cu atenție ceea ce el a numit „problema sud-estului”. Politicile guvernamentale care au răspuns „violenței cu violența” erau „extrem de inadmisibile”. Chiar și cuvântul „kurd” a provocat un fel de „reacție alergică” între unii turci, s-a plâns Gülen. Această situație ar trebui să se schimbe pentru ca pacea să aibă vreodată o șansă.

Oricât de nepăsătoare ar putea părea astfel de afirmații, atunci când le-a rostit, Gülen a riscat foarte mult. Pe de o parte, el a trebuit să evite alienarea (mai mult decât era deja) seculariștilor militari și a celor stricți. Pentru multe dintre aceste grupuri, kurzii erau, pur și simplu, străini care trebuia să se asimileze în programul republican. Pe de altă parte, dacă școlile din sud-est urmau să fie înființate și să supraviețuiască - ceea ce Gülen spera - trebuia să apeleze la kurzi, folosind motivul comun al cre- dinței islamice, fără a înstrăina naționaliștii kurzi care erau simpatizanți PKK. Era un dans foarte delicat. Mai bine spus, ceea ce Gülen spera să facă era să pună la punct și să dezarmeze naționaliștii turci și kurzi, apelând la o versiune modernă a islamului, cu rădăcini în hoșgörü-ul Profetului. Iar până la începutul anilor 2000, parțial prin sprijinul lui Gülen, Parlamentul Turciei a adoptat modificări constituționale care au diminuat unele res- tricții asupra kurzilor. Această „deschidere kurdă” a inclus, de exemplu, încetarea interdicției de a folosi limba kurdă. De fapt, potrivit sociologilor Mustafa Gürbüz și Harun Akyol, oamenii inspirați de Gülen construiseră niște punți trainice între turci și kurzi, cel puțin începând cu jumătatea anilor 1990.156 Instituțiile de învățământ Fezalar (FEI) au început să lucreze în rândul kurzilor din Irakul de Nord, în 1993 (comunitatea kurdă s-a împrăștiat peste granița dintre Turcia, Siria, Irak și Iran, formând ceea ce a fost numit în istorie „Kurdistan”). Potrivit unui director executiv al FEI, oamenii inspirați de Gülen „iubesc poporul kurd. Dragostea și loialitatea noastră au fost testate de nenumărate ori... iar kurzii ne iubesc la rândul lor”.157 Acest lucru a fost optimist, dar școlile prosperau. După cum a spus Akyol: „Chiar în timpul războiului civil (1994-1998), școala FEI și-a extins filialele atât în zonele controlate KDP [Kurdistan], cât și în PUK [Uniunea Patriotică din Kurdistan]; colegiul privat Nilufer [liceu] pentru fete a fost deschis în 1996 în Erbil, care era sub controlul KDP, iar colegiul Salahaddin Ayyubi a fost deschis în 1997 în Süleymaniye, care a fost controlat în principal de administrația PUK”.158

Și școlile intenționau să promoveze dezvoltarea păcii. Într-una dintre cele mai conflictuale regiuni ale globului, așa cum a spus Akyol, din nou:

Școlile turcești inspirate de Gülen răspândesc conceptul de toleranță, dialog, democrație și pluralism în comunitatea kurdă [sic]. Acestea promovează soluționarea non-violentă a conflictelor, arătând cum pot fi abordate problemele sociale prin cooperare colectivă. Extinderea activităților educaționale FEI deschide un spațiu politic și social pentru o abordare alternativă la prevenirea conflictelor etnice. Mai important, ele prezintă o modalitate alternativă de a gândi soluționarea conflictelor etnice, bazată pe un nivel din ce în ce mai mare de contacte sociale, culturale și comerciale între părțile aflate în conflict... Școlile turcești inspirate de Fethullah Gülen... au pregătit și au creat condițiile prealabile pentru a înțelege nevoile altora și pentru acest lucru sunt capabile să dezvolte încrederea între părți antagonice.

Această dezvoltare a păcii începută de jos, de la indivizi, a fost desigur caracteristică teologiei lui Gülen. Încrederea a fost cea mai importantă monedă în punerea la dispoziție a capitalului social. Încrederea a fost temelia unei păci profunde.

Astfel, până în 2010, în Irak, existau duăsprezece școli FEI, inclusiv o Universitate (Ishik) fondată în 2009.159 Și așa cum am văzut în Capitolul 1, au existat și mai multe școli - câte treizeci - în aproape toate orașele importante din sud-estul Turciei cu populații kurde numeroase. În 2009, în Erbil, Irak, reprezentanții comunității kurde din Turcia și Irak s-au unit cu academicieni și jurnaliști care aveau legătură cu Gülen, într-o conferință sponsorizată de Fundația Jurnaliștilor și Scriitorilor. A fost numită Abant Platform și a fost o întâlnire obișnuită pentru dialog, despre care vom afla mai multe în curând. Participanții la platforma Abant din Erbil au emis o declarație după terminarea celor două zile de întâlnire:

[Scopul nostru] este să avem canale de comunicare solide și dinamice pentru a pune capăt lipsei de dialog, mai degrabă decât să încercăm să convingem părțile să se înțeleagă în jurul unui program de soluții. Ca principiu principal, apărăm libera exprimare și dis- cuție a oricărui fel de idei, cu excepția cazului în care conțin apeluri deschise la violență și [așteptăm] respect din partea tuturor pentru dreptul [tuturor] oamenilor și al grupurilor de a-și exprima diferitele gânduri și idei... Kurzii, alături de toate grupurile din Irak, sunt frații noștri. Considerăm că este o mișcare obligatorie pentru a dezvolta legături prietenoase cu administrația federală kurdă. Susținerea procesului de democratizare în Turcia este, de asemenea, obliga- toriu pentru soluționarea problemei kurde.160

Au fost peste două sute de participanți; iar Declarația a folosit limba „guvernului regional al Kurdistanului” pentru a descrie organismul administrativ predominant pentru regiune.161 Până în 2012, chiar și școlile din Turcia au inclus educația multiculturală și multilingvă. Așa cum a infor- mat Akyol: „Spre deosebire de școlile kurde obișnuite, programa în toate școlile FEI includea studiul a patru limbi: turcă, arabă, kurdă și engleză în primul an, crescând astfel oportunitățile unui dialog eficient”.162

Deși am sărit șirul evenimentelor, a fost important să facem acest lucru pentru a obține o imagine completă a activismului anti-rasism al lui Gülen în această problemă - având în vedere unele neînțelegeri sau prezentări greșite ale pozițiilor sale reale. Spre deosebire de unele opinii publicate care au identificat Hizmet cu opoziția la eforturile kurde de dezvoltare a păcii, de fapt, Gülen a susținut încetarea focului din 2013 și alte inițiative care au stat la baza „deschiderii kurde”. Astfel, într-un interviu din 2013 în Rudaw, pentru cel mai important ziar în limba kurdă, Gülen a încercat, deloc surprinzător, să comunice cu kurzii după exemplul de hoșgörü al Profetului. Subliniind că Said Nursi era kurd, Gülen a urmat logica lui Nursi pentru a explica următoarele:

Avem aceeași credință, credem în același Dumnezeu. Mâncarea noastră provine de la același Dăruitor suprem; trăim pe același pământ și sub același soare. Respirăm același aer. Avem aceeași religie, același destin și aceeași istorie. ... În calitate de turci și kurzi, suntem în orice loc în Turcia, ne-am răspândit în toată țara împreună. Într-o lume rapid globalizantă a progreselor revoluționare în transport și comunicare și într-o lume care evoluează într-un sat mare, țările europene care au luptat în războaie interminabile s-au reunit și chiar caută unitatea politică. Așa este lumea și știm că ne-am născut ca turci și kurzi, indiferent de dorințele noastre personale. Având în vedere faptul că nu este în puterea noastră să devenim turci sau kurzi, nu este oare absurd să discriminăm oamenii pe baza identității lor, turcească sau kurdă, sau a limbii pe care o vorbesc? Nu este oare în detrimentul tuturor?163

Aceste întrebări retorice erau subliniate atât în fața kurzilor, cât și a turcilor.

Din partea kurzilor, a apărut o întrebare critică și anume dacă școlile Hizmet din „Kurdistan” sunt agenții pentru „propaganda ideologică turcă”. Gülen a răspuns, spunând că a fost acuzat că a fost propagandist în Turcia de zeci de ani - așa cum au fost acuzați mulți activiști pentru pace înaintea sa. Dar a continuat:

Mișcarea Hizmet urmărește dezvoltarea morală, construirea și menținerea păcii și oferirea unei educații de talie mondială pentru a ține pasul cu lumea dezvoltată, cu respectarea obiceiurilor locale. Aceste obiective sunt aceleași în Irak și Kurdistan. Conceptul de „propagandă ideologică” ne este străin; nu îl cunoaștem. Nu este foarte ușor să juxtapunem propaganda ideologică cu ceea ce facem în ceea ce privește rezolvarea conflictelor, dialog, dezvoltarea con- sensului, pregătirea terenului pentru inovațiile științifice și tehnologice și promovarea păcii și securității. Școlile Hizmet au stabilit relații strânse cu autoritățile locale; curriculum-urile lor au fost aprobate și și-au desfășurat activitățile atât sub controlul părinților, cât și al autorităților, în mod transparent. Mai mult, fiecare stat urmărește ceea ce se întâmplă în aceste școli în mod legitim. Ei nu ar tolera nimic care să facă rău popoarelor lor. Prin urmare, acuzarea fără fundament a acestor instituții, care au fost stabilite cu eforturile și sacrificiile a mii de oameni, de abordări con- spirative ar fi nedreaptă și ilegitimă.164

Faptul că Gülen însuși a folosit titlul de „Kurdistan” a fost important. Oricât ar fi fost de conspirativ, nedrept și ilegitim, dacă cineva vrea să înțeleagă de ce unii oameni din Turcia credeau calomnia care l-a pus pe Gülen în lista cu „teroriști”, precum PKK, nu trebuie să căutăm mai mult.165

Totuși, desigur, Gülen a susținut non-violența, nu terorismul, educația fiind alternativa supremă la violență.

Este imposibil să nu susțineți eforturile care vizează oprirea vărsării de lacrimi și sânge din regiune. Este crucial să fii constructiv și să lași durerea trecutului în urmă.

De asemenea, este crucial să vă abțineți de a participa în orice tip de conflict, luptă sau provocare care se bazează pe motive etnice sau de secte. Oamenii ar trebui să fie atenți să nu alimenteze ura ori să provoace ideologii separatiste... Orice șansă de solidaritate, filantropie și apropiere pe plan cultural și economic trebuie pusă în practică...

Concret, instituțiile de învățământ și societatea civilă joacă un rol important în formarea unei culturi unificatoare. Educația are un rol specific în dezvoltarea de valori sociale care previn conflictele materiale. Contrar experienței din zilele noastre, popoarele din regiune au o istorie lungă și profund înrădăcinată și o tradiție de coexistență pașnică. Kurzii, turcii, arabii, creștinii, musulmanii și evreii locuiau împreună în pace [sic]. Avem nevoie de modele educaționale și de o cultură a societății civile care să redescopere și să pună în practică valorile care au facilitat această unire. Coexistența pașnică va fi mai posibilă dacă tinerii vor găsi un sistem educațional satisfăcător în care nu vor apela la violență, război și teroare; astfel, educația fiind o alternativă puternică la violență.166

Iar această dezvoltare a păcii și-a găsit rădăcina cea mai profundă, desigur, în islam și în Profet - care i-a învățat pe musulmani să trăiască după ceea ce lumea cunoaște sub numele de „regula de aur”:

Consider că sinceritatea și respectul reciproc sunt cruciale, precum și o caracteristică exprimată într-un hadith al Profetului (pacea fie asupra sa): să ne dorim pentru alții ceea ce ne dorim pen- tru noi înșine și evitarea faptelor care nu ne-ar plăcea să ni se în- tâmple nouă. Mai mult, alegerea altor oameni în defavoarea noastră - o trăsătură importantă a localnicilor din Medina, care este lăudată și în Coran - ne va ajuta să depășim ura. Organizațiile societății civile turce și kurde pot contribui foarte mult la pace, construind motivele valorilor menționate anterior și ajutând persoanele care le îmbrățișează. Cu ajutorul acestor motive oamenii se pot uni și pot forma un fel de unitate care să reziste. Acest lucru este posibil și eforturile trebuie să fie canalizate în această direcție. [sic]167

Această posibilitate nu va fi ușor de realizat. Până în 2017, după presiunea guvernului turc, școlile FEI au trecut în proprietatea investitorilor privați kurzi.168 În orice caz, alții urmau să profite de pe urma a ceea ce au început oamenii din Hizmet. Acest lucru s-a întâmplat în cazul multora dintre instituțiile sau agențiile cu „capital social de conectare” pe care Gülen le-a inspirat în anii ’90, așa cum ar fi pentru multe dintre afacerile pe care musulmanii turci inspirați de Gülen le-au început în Turcia, inclusiv școlile. Aceste agenții și afaceri au fost construite pe o bază a încrederii Profetului (și a lui Gülen) și au angajat musulmanii în numele dialogului interreligios, drepturile femeilor și împotriva rasismului. Gülen a făcut ca Turcia să avanseze, dând ascultare la hoșgörü din trecutul ei. În aceiași ani, el a mutat și turci dincolo de Turcia, iar oamenii au dus Hizmet în locuri noi. Pe măsură ce anii ’90 se încheiau, propria sănătate s-a șubrezit; inima i se frângea literalmente, chiar în timp ce mișcarea pe care o inspirase înflorea.

Anti-rasismul, inclusiv mobilizarea kurzilor

Postări recente

コメント

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur