7 oct. 202214 min de citit

Alvar

Alvar

În Alvar, Hogeaefendi a studiat spiritualitatea islamică, sufismul, cu un profesor local, imamul Muhammed Lütfi. Lütfi a fost subiectul mai multor biografii, iar influența sa asupra lui Gülen a fost profundă. Lütfi a fost un „izvor pur”, a spus Gülen.46 El provenea dintr-o familie distinsă, din neam cu Profetul. El a fost recunoscut ca șeic sufist, precum tatăl său, Hüseyin Kındığı Efendi, și fratele său, Vehbi Efendi. Când a murit fratele lui Lütfi, imamul din Alvar (așa cum era cunoscut Lütfi) a scris un scurt cuplet despre care, adultul Gülen - care la rândul său își pierduse frații - își amintea: „M-am îndepărtat de cei frumoși, acum sufăr de acest dor”.47 Aceasta este o lamentare scurtă pentru pierderea unei surori sau a unui frate. Următorul capitolul va descrie mai detaliat felul de rugăciune pe care l-a condus Lütfi, și anume „cercurile amintirii” sau zikir. Gülen a recunoscut și că „atât ordinele sufismului Nakșibendi, cât și Kadiri l-au inspirat” pe Lütfi - plasându-l exact în centrul tradițiilor cu secole de continuitate. Dragostea față de Profet a fost una dintre învățăturile distinctive pe care Lütfi i le-a oferit lui Gülen, așa cum este scris în acest poem de imamul din Alvar:

O, Martor sfânt, O, Soare care înfrumusețează universul Hainele-ți sunt melodioase, sprâncenele-ți sunt minunate Un fir de păr este mai prețios decât întreaga lume Părul tău răspândește ambelor lumi un parfum pur.48

O astfel de extravaganță marca unele manifestări ale sufismului, atât de mult încât atașamentul popular față de locurile și rămășițele Profetului (printre alte practici) a făcut-o suspectă în ochii seculariștilor și ai celor înclinați spre o închinare mai sobră. Gülen explică: „Elogiile care îl slăvesc pe Profet erau adesea recitate în prezența lui [Lütfi]; el și toți oamenii prezenți erau cuprinși de extaz. Uneori, el jelea atât de profund, încât până și vocea lui se ridica la un ton atât de înalt, în timp ce recita următoarea strofă, încât locul în care se afla rezona cu strălucirea lui Dumnezeu și toată lumea aflată în cerc se cutremura:”49

Inima asta ține atât de mult la tine, O, preaiubitule: de ce? Frumusețea ta strălucește ca ziua însorită: de ce? Sprâncenele tale sunt precum „două arcuri și chiar mai aproape de Dumnezeu” Fața ta ne aduce aminte de capitolul lui Ar-Rahman (Milostivul): de ce?50

Astfel de cuplete, pe care Gülen și le amintea, au evocat clar logica asociativă și extravaganța misticismului. Deocamdată, aceasta este ideea: învățarea pentru tânărul Gülen a avut loc într-un stil sufist. El a luat contact cu sufismul prin intermediul cercurilor de învățare (rugăciune), precum și prin educația formală. Vom acorda - din nou - mai multă atenție acestor practici și lui Lütfi în capitolul al doilea.

Totuși, există două povești despre influența lui Lütfi asupra tânărului Gülen care trebuie cu siguranță menționate aici. Pe prima, Gülen a relatat-o după cum urmează:

Aveam vreo paisprezece sau cincisprezece ani. Am avut un prieten bun de care îmi placea foarte mult. Într-o zi, el mi-a spus: „Există câteva centre de învățare... în Istanbul, unde poți învăța timp de șase luni, să obții un certificat și să fii calificat pentru a propovădui și a ține predici”.51 Prietenul meu m-a convins cu aceste cuvinte.

Mi-am împachetat lucrurile fără să-l întreb pe profesorul care era responsabil de mine și pe marele imam, apoi am plecat la gară cu prietenul meu.52

Din fericire pentru Fethullah - și pentru restul acestei biografii, un alt prieten l-a avertizat pe tatăl lui Fethullah despre planul precipitat al fiului său de a se muta în Istanbul. Ramiz a aranjat ca un văr să-l oprească pe Fethullah la gară. La scurt timp, a urmat o întâlnire cu imamul Lütfi. „Nu-l mai văzusem atât de supărat”, își aminti Gülen. „El mi-a spus: Jur pe Dumnezeu, dacă ai fi plecat, ai fi murit! Acele cuvinte pe care le-a rostit încă îmi răsună în urechi”. La acel moment, Gülen a fost nedumerit de intensitatea reacției imamului. Chiar credea că Fethullah ar muri? Istanbulul era un loc mare, iar un tânăr se putea pierde cu ușurință. Sau exista un sens mai profund - că imamul credea că Fethullah avea un destin pe care trebuia să-l clădească în timpul său în Alvar și Erzurum, iar ple- carea prea devreme avea să-l întrerupă? În cele din urmă, Gülen și-a dat seama că a fost norocos că a rămas cu Lütfi, care „m-a protejat sub adăpostul său spiritual”.53

Cealaltă poveste este mai simplă, dar, de asemenea, cu importanță pe termen lung. Sugerează că modalitățile profesorului său erau pline de înțelepciune în ceea ce privește modul de a evita conflictele. Potrivit unuia dintre biografiile lui Lütfi, un bărbat a venit beat la rugăciunea de vineri. Acesta a făcut o scenă. Însă, Lütfi nu l-a judecat pe fratele amețit, dar nici nu l-a lăsat să plece fără să dea socoteală. Imamul din Alvar a distras atenția oamenilor de la scandal și spre introspecție: „Acest om este beat dintr-un singur păcat”, a recunoscut el în fața congregației. Dar apoi a continuat: „Dacă toate păcatele pe care noi le-am comis ar fi fost băuturi care ne îmbată, atunci am vedea dacă mai rămâne un singur om treaz în această moschee!”54 Celor fără de păcat, imamul le cita din Isus, spunându-le că pot arunca prima piatră moralizatoare. Lütfi a murit în 1956 - pe vremea când Gülen era încă un tânăr. Dar îl vom întâlni din nou - datorită influenței pe care sufismul său a continuat să o exercite în viața și activitatea lui Gülen.

Începând cu anul 1953, Gülen și-a început studiile la Erzurum. Era prima dată când trăia departe de părinții săi. Într-un interviu, el își amintește clar momentul sosirii sale în Erzurum și câteva dintre amănuntele traiului său de tânăr:

Sadi bey (nepotul imamului din Alvar, Muhammed Lütfi - el însuși un tânăr de doar 20 de ani) preda la școala Moscheii Kurșunlu din Erzurum. Această școală era mică, cu tavan din lemn. Cinci sau șase persoane stăteau într-un loc de dimensiunea a două covoare. Tata mă lăsase acolo pentru prima dată. Țineam o ladă mică, iar acolo se aflau toate lucrurile mele.

Aveam o sobă cu gaz. Ne pregăteam cina și mâncam acolo unde dormeam. Cei care aveau posibilitatea, mergeau la Băile Kırık Çeșme și să se scalde atunci când este necesar. Aceștia le dădeau biletele unor studenți săraci de acolo, iar ei le foloseau. Unii oameni bogați plăteau în locul lor. Când nu aveau niciun bilet, era foarte greu.55

Nu este greu să ne imaginăm greutățile a cinci sau șase băieți adolescenți care împart o singură cameră mică, în aceste condiții.

Tatăl lui Gülen îi trimitea „o sumă modestă ca bani de buzunar” din câștigurile sale ca imam, dar făcea acest lucru destul de rar. „Am fost într-adevăr săraci”, a spus foarte simplu Gülen, „și uneori nu am putut găsi alimente esențiale pentru a mânca, precum pâinea și brânza, pentru câteva zile”. Gülen și-a amintit de o perioadă deosebit de dificilă, atunci când

Ne era foame, [și] ne-am dus la locuință sufistă, un grup de trei sau patru studenți... Era un șopron lângă coliba sufistă, folosit pentru depozitarea alimentelor. Prin spațiile goale ale peretelui de lemn, am văzut pepeni în interior. Imamul se ruga înăuntru. După un timp, ușa s-a deschis și a spus: „Intrați băieți, hadeți să tai un pepene pentru voi”.

Acela era imamul din Alvar, care trăiește și acum în Erzurum. El a fost „o figură uriașă de spiritualitate profundă [și] de înțelegere a celorlalți”, a spus Gülen. „Inima lui putea simți dincolo de realitatea fizică”. Când imamul a murit în 1956, Gülen a mers cu procesiunea funerară de la Erzurum la Alvar, în mijlocul iernii, pentru a-și îngropa preaiubitul șeic. „Deși nu am reușit să beneficiez pe deplin de înțelepciunea sa, sunt atât de recunoscător Domnului pentru binecuvântarea că l-am cunoscut”.56

În ciuda foamei și a altor greutăți, Gülen a căpătat o reputație cum că ar fi pretențios. „Am acordat foarte multă atenție ținutei mele”, își amintește. „Purtam haine curate și oarecum luxoase în acele zile. Umblam flămând zile întregi, dar nimeni nu m-a văzut purtând pantaloni necălcați sau pantofi nelustruiți. Când nu găseam fier de călcat, obișnuiam să-mi pun pantalonii sub pat iar greutatea îi făcea să pară călcați”. Fethullah a fost jignit de colegii săi pentru acest comportament. El și-a amintit de un student, ale cărui obiceiuri vestimentare înclinau mai degrabă spre genul șifonat asociat cu învățații de pretutindeni, care i-a spus lui Gülen „Prietene, de ce nu ești un pic mai religios!” Gülen a fost îngrozit.

O astfel de morală înstrăina. Este islamul despre stilul cuiva de a se îmbrăca? „Încă nu îmi pot da seama”, a spus Hogeaefendi ani mai târziu, „care este legătura dintre purtarea pantalonilor călcați și a fi religios”.57 Islamul nu este despre chestiuni moralizatoare, călcate sau de altfel.

În anii săi petrecuți în Erzurum, până în 1959, a studiat cu diverși profesori - în special Osman Bektaș - și în diferite școli ale moscheilor (medresă). Printre acestea se află și școlile de lângă Moscheile Kemhan și Taș Mescit. El nu a mers doar la școli - ca în prima ședere la școala Moschee Kurșunlu - ci a stat și în gazdă în camere cu prietenii și familia extinsă. La un moment dat, el a trăit în Moscheea Muratpașa și în Medresa Ahmediye din Erzurum.

În general, însă, în toate școlile care aparțineau de moschei, programa, care a fost în mare parte ascunsă și neautorizată, deși bine cunoscută, s-a concentrat pe discipline clasice ce țineau de gramatica limbii arabe și teologice. Bărbații tineri (în totalitate - femeile puteau studia în școli separate) își petreceau ore în fiecare zi studiind dicționarul (lugat), retorica (belagat), logica (mantık), teologia filosofică (kelam), comentariul Coranului (tefsir), jurisprudența (fikh) și teoria și metodologia juridică (usul). Fethullah a excelat. El stăpânea și/sau a memorat cărți de gramatică clasică precum Emsile, Bina, Maksud și Izhar în câteva luni.58 Unul dintre colegii de clasă ai lui Gülen din acești ani în Erzurum, Hatem Bilgili, îl cunoscuse pe Fethullah de când avea cinci ani. El și-a amintit că Gülen avea „memorie fotografică”. „Nu era un student normal”, a continuat Bilgili. „Ne lua cam 5-10 ore să studiem o lecție; lui Hogeaefendi îi ajungeau 5-10 minute”. Bilgili a luat o carte pentru a-mi arăta stilul în care citea Gülen. A deschis cartea, a mișcat degetul de-a lungul paginii și în josul ei, apoi următoarea, a dat pagina, apoi următoarea și așa mai departe. În viteza cu care se mișca ochiul peste scris, materialul era scanat și ochiul mergea mai departe. „Deci, el citea rapid?”, am întrebat. „Da”, mi-a răspuns Bilgili. De asemenea, Bilgili a subliniat că el, Fethullah și ceilalți studenți au fost nevoiți să studieze sub privirea insistentă a poliției. „A scrie și a citi Coranul era ilegal”, a spus el, „și trebuia să ascundem cărțile. Majoritatea cărților bunicului meu au putrezit în puțuri, deoarece acolo erau ascunse; chiar și în școală trebuia să ascundem cărțile într-un cuptor, sub pământ”.59 Din nou - dacă Gülen are sau nu o memorie fotografică încă din tinerețe este greu de verificat. Dar faptul că a fost un elev excepțional este la fel de greu de contestat. Abilitățile sale au început să fie recunoscute pe o scară mult mai largă. A început să călătorească în alte moschei pentru a susține cuvântări și pentru a se întâlni cu colegii. Astfel de călătorii de lectură erau deosebit de frecvente în timpul Ramadanului. În 1957, la vârsta de nouăsprezece ani, Fethullah călătorit pentru a ține discursuri în orașele Amasya, Tokat și Sivas. Acestea erau erau toate orașe mici, situate la nord și la vest de Erzurum, pe drumul către capitala Ankara. Lumea lui Fethullah se extindea.

Acea lume era însă aproape în exclusivitate o lume musulmană. Am putea spune că Gülen a fost instruit. Așa cum se așteaptă din partea preoților creștini să fie învățați să cunoască interpretarea Scripturii, istoria bisericii și teologia sistematică, Gülen a făcut cunoștință cu o serie de discipline și învățați musulmani clasici în perioada educației sale de la medresă. Aici este momentul să vorbesc în linii mari despre aceste influențe. Alte descrieri mai detaliate vor apărea la joncțiunile corespunzătoare din capitolele următoare. Așadar, în linii mari, educația teologică a lui Gülen a fost în „ramura” hanefită a „confesiunii” sunnite, dacă se poate să fiu scuzat că vorbesc în termeni inexacți, dar poate folositori. După cum se știe, musulmanii se încadrează în două grupări „confesionale” principale - sunniți (80-90%) și șiiți (10-20%). De asemenea, sunniții se împart, din nou vorbind foarte pe larg, în patru ramuri sau școli de gândire (cuvântul arăbesc pentru această disciplină este fiqh, „jurisprudență”): hanabalită, malekită, șafeită și hanefită. Spre deosebire de creștini, însă, denumirile și ramurile musulmane nu capătă formă instituțională (cu atât mai puțin națională). Unele școli, precum cea hanbalită - care are numărul cel mai mic, se identifică îndeaproape cu un anumit regim, în acest caz cu Arabia Saudită. Cu toate acestea, fiecare școală poate fi și mai departe împărțită. Școala hanbalită, de exemplu, include categoriile salafi sau wahhabi (cele două sunt uneori confundate și ambele au devenit faimoase pentru strictețe și zel anti-occidental). În orice caz, a spune că educația lui Gülen l-a format în școala de jurisprudență hanefită nu înseamnă mare lucru, ci înseamnă a spune ceva important. Poate cel mai important lucru este să spunem că el nu este hanbalit - nici salafit, nici wahhabit.

Cu siguranță, a spune că Gülen a fost educat ca un hanefi înseamnă că a fost instruit în școala de gândire împărtășită de cel mai mare număr de musulmani sunniți din lume. Ramiz Gülen era hanefi. La fel și imamul din Alvar. Așa a fost și Rumi, a cărui importanță pentru Gülen am remarcat-o deja, și așa cum vom avea motive să o remarcăm din nou. La fel au fost și Abu’s Huin sa al-Quduri (d. 1037), imamul Rabbani (d. 1624) și Khalid-i Baghdadi (1779-1827). Scrierile tuturor acestor distinși învățați hanefi au alimentat gândirea lui Gülen.60 Dar la fel cum un teolog creștin protestant ar putea cita surse romano-catolice sau ortodoxe răsăritene, Gülen s-a inspirat, de asemenea (de exemplu, dintre zeci de alte posibilități, din Abu al-Hassan Kharaqani (d. 1033) și Al-Ghazali (d. 1111). Atât Kharaqani, cât și Ghazali aparțineau școlii șhafeite, cel din urmă fiind poate cel mai important teolog al islamului medieval.61 El s-a concentrat sau specializat în jurisprudența hanefită.

Agitația care a avut loc printre musulmani ca urmare a căderii Imperiului Otoman a complicat și mai mult imaginea influențelor asupra pregătirii timpurii a lui Gülen. Otomanii au consolidat inegal, dar eficient, timp de secole, o mare parte din lumea musulmană. În absența otomanilor, statele naționale sau alte regimuri (de exemplu monarhiile) au căpătat putere sau, în unele cazuri, au fost supuse de forțele colonizatoare. Însă, odată cu aceste schimbări politice, a apărut o reflecție teologică asupra modului în care islamul ar trebui să procedeze în absența unității de care se bucura sub conducerea otomanilor. Două mari curente se întrepătrund și se diferențiază în cazul a diverse persoane și contexte. Așa cum am sugerat în introducere, prima idee vast răspândită a fost „islamul politic” (denumit „islamism”). Adepții acestei abordări au căutat o unitate a religiei și a politicii din „de sus în jos” în islamul condus de guvern (și/sau revoluționar). Adepții celui de-al doilea demers, „islamul civil”, au acordat legitimitate unui stat sau unei națiuni seculare, apoi au căutat să modeleze musulmani care ar reînnoi și reforma acele societăți de „jos în sus”, prin educație de exemplu.62 Gülen a studiat o mulțime de islamiști politici și și-a exprimat afinitatea față de câțiva. Frăția musulmană din Egipt, care a fost fondată în 1928, este un exemplu bun. Profesorul Hassan al-Banna a organizat inițial un fel de club de tineret și, în cele din urmă, a combinat activismul unui partid politic cu serviciile sociale, cum ar fi spitale, fundații și organizații umanitare. Acestea din urmă, mai puțin partidul politic, era un lucru pe care Gülen l-ar fi propus, la momentul potrivit.63 În cadrul Frăției, Sayyid Qutb (1906-1966) a devenit o figură influentă. Gülen a studiat atât comentariile sale despre Scriptură, În Umbra Coranului (1951-65), cât și despre Pietrele de hotar (1964). Cea din urmă a subliniat rolul politic al Șariei (în general, legea islamică integrată de stat) pentru a modela societăți musulmane puternice. De asemenea, Qutb a petrecut un deceniu în închisoare, fiind acuzat că a complotat pentru uciderea lui Gamal Abdel Nasser, președintele Egiptului. În cele din urmă, a fost condamnat și spânzurat. Gülen și-a exprimat simpatia pentru interpretarea lui Qutb, dar a diferit în ceea ce privește platforma sa politică și a condamnat faptul că îmbrățișat violența. De asemenea, Qutb a recurs foarte mult la o altă sursă cu care Gülen s-a familiarizat în timpul educației sale timpurii, Ibn Taymiyyah - un jurist din secolul al XIII-lea, care este adesea recunoscut ca având mare influență asupra salafismului, oferind legitimare teologică pentru regimul politico-religios unificat din Arabia Saudită - într-un model acum imitat pe scară largă în Orientul Mijlociu (și nu numai). În același mod, Gülen a studiat lucrările lui Abul Ala Maududi (1903-1979), care a lucrat în India, condusă de Marea Britanie. Maududi a ajutat la crearea Jamaat-e-Islami - un grup musulman internațional foarte puternic repre- zentat în Asia și care a fost de o importanță capitală pentru dezvoltarea Pakistanului într-o republică islamică, în 1956. În sfârșit, în această scurtă analiză a potențialelor influențe islamice politice din educația timpurie a lui Gülen, el a fost desigur conștient de tulburările care tocmai începeau pe teritoriul vecinului Turciei, Iran. În cele din urmă, acea agitație a condus la revoluția din 1979, care a răsturnat șahul laic (și corupt) și care a dus la formarea încă a unei „Republici islamice”. Toate aceste curente l-au informat pe tânărul Gülen și i-au putut oferi surse pentru propria sa viziune.

De fapt, de-a lungul timpului, Gülen s-a ținut constant la distanță de islamul politic și a devenit una dintre cele mai importante voci globale pentru islamul civil. Privind în urmă cu ochii critici perfecționat de-a lungul a zeci de ani, Gülen a ajuns să recunoască unele dintre limitările educației sale din medrese. De obicei, el a apelat la metafizică și teologie, în locul politicii pentru a pleda: „Nu înțeleg pe deplin ultimul sistem din medresă de a studia anumite lucruri în numele principiilor retorice și la ce sunt bune”, a spus el. „Ne-au fost oferite multe lucruri”, a continuat el. „Poate că au fost utile în ceea ce privește furnizarea de materiale pentru raționamentul dialectic, dar nu pentru a construi o linie de gândire modernă... Am observat de curând că medresa nu avea o linie de rațiune modernă, o bază matematică sau cel puțin o rădăcină în logica baconiană”. Rezultatul a fost că medresa

a îndepărtat științele naturale și cercetarea, în ciuda ordinelor din Coran și sunna... În timp ce Dumnezeu spune: „Noi vom arăta semnele Noastre în orizonturi, precum și în sufletele lor proprii” (Fussilat 41:53), cu greu am văzut cercetări, examene și implicare în natura lucrurilor. Deși Coranul a fost citit, cartea naturii a fost lăsată la o parte... În societate a apărut o ciocnire, iar mintea s-a separat de inimă. În consecință, cartea Universului a fost pusă într-un loc, iar Coranul a fost pus în altul.64

Încercarea de a uni mintea și inima în învățare, studierea atât a cărții Universului, cât și a Coranului va deveni amprenta vieții lui Gülen și, în cele din urmă, a mișcării globale Hizmet.

În ceea ce privește islamul politic, Gülen a adoptat o abordare diferită, acceptând guvernul laic, lucrând în statul de drept și sprijinind democrația. Privind înapoi la dezvoltarea sa din 2016, când a fost întrebat despre presupusele sale obiective „politice”, el a declarat:

Eu... am slujit ca predicator aproape 30 de ani înainte de a veni în Statele Unite ale Americii, iar prietenii mei au continuat să- mi publice discuțiile după ce m-am stabilit aici. Există peste 70 de cărți bazate pe articolele și discuțiile mele. Este firesc ca în guvernul turc să existe oameni care împărtășesc o parte dintre părerile mele la fel cum există și cei care nu le împărtășesc.

Am învățat întotdeauna oamenii să acționeze în conformitate cu legea și într-un mod etic. Dacă cineva care îmi urmează lucrările acționează ilegal sau lipsit de etică, sau dacă nu se supune ordinelor legale ale superiorilor lor, aceasta este o trădare a învățăturilor mele și susțin în totalitate ca ei să fie cercetați și să plătească în consecință.

Dacă nu există nicio discriminare, instituțiile guvernamentale reflectă culorile și modelele societății sale. Știm că în instituțiile guvernamentale turcești există persoane cu diverse orientări politice și religioase, precum naționaliști, neo-naționaliști, maoști, kemaliști, alauiți, de stânga, simpatizanți ai ordinelor sufiste și alții. Timp de zeci de ani, niciunul dintre aceste grupuri nu a putut fi transparent în ceea ce privește identitatea lor, cu excepția kemaliștilor din cauza profilului politic și discriminării...

Este dreptul constituțional al fiecărui cetățean turc de a lucra în instituțiile guvernamentale dacă sunt calificați pentru acest lucru. A acuza pe cineva că are un scop infam fără dovezi este calomnie.

Dacă oamenilor le este frică să își dezvăluie identitatea de teama represaliilor, este problema regimului, nu a lor.

În ceea ce privește discursul meu, nu am susținut niciodată schimbarea de regim în Turcia. Dimpotrivă, acum 22 de ani, în 1994, am spus public că nu există cale de întoarcere din democrație pentru Turcia sau vreo altă parte a lumii. Aceasta a fost atât o prezicere, cât și un angajament față de democrație.65

Vom avea suficiente ocazii să observăm că angajamentul lui Gülen față de democrație a fost consecvent, precum și angajamentul său de a uni educația laică cu practica islamului civil. În orice caz, de-a lungul anilor petrecuți în Erzurum, Gülen și-a continuat studiile pe care le lăsase în urmă în Korucuk, cu profesoara sa, Belma. În cele din urmă, el va trece examene externe care atestă competența sa în subiectele abordate în programa școlii gimnaziale seculare din Turcia.66

Alvar

Postări recente

Commenti

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur