Activitatea istișare: „Fie vorbești despre cel Iubit, fie taci!”

10 oct. 202210 min de citit

Activitatea istișare: „Fie vorbești despre cel Iubit, fie taci!”

De fapt, Hizmet-ul a ajuns în America înainte de Hogeaefendi. O mulțime de studenți turci au mers în Statele Unite ale Americii, la încurajarea lui Gülen, iar unii au rămas acolo. Mulți s-au stabilit în suburbiile din New Jersey din New York, dar unii s-au oprit și în Houston și au avut tendința de a se strânge oriunde se aflau colegii sau universități. Una dintre ei a fost Hüma Taban. Când i-am luat interviu, în 2016, ea lucra ca director adjunct al Academiei Pinnacle din Fairfax, Virginia (o școală axată pe STEM - știință, tehnologie, inginerie și matematică). În 1995, ea și soțul ei, Faruk, s-au mutat în Nevada pentru studii universitare. Hüma a studiat biochimia. Dizertația sa a examinat feromonii insectelor și, mai precis, ai gândacului de bumbac (anticipând dezvoltarea pesticidelor speci- fice insectelor și pesticidele ecologice). Dar a lucrat ca voluntar Hizmet în Nevada și a dus la Reno câteva dintre inițiativele pe care le-a experimentat în Turcia, pe când era tânără. A început un „Club de dialog”. A organizat „cursuri de gătit” (pentru a prezenta diferite mâncăruri tradiționale). A sponsorizat cafenelele, cinele interreligioase cu vorbitori din partea diferitelor tradiții și chiar nopți de film. În momentul în care s-a mutat în Virginia, în 2007, Rumi Forum (o organizație de consiliere și un centru pentru dialog al Hizmet-ului) era deja existent în Washington, DC. Prin intermediul acestuia, ea și-a continuat activitățile de dialog, asumându-și, de asemenea, responsabilitatea de a organiza târguri științifice și alte activități legate de știință prin prisma postului ei de vicepreședinte al Aca- demiei Pinnacle. Ea a sosit în Statele Unite ale Americii înainte de mulți dintre oamenii inspirați de Gülen, dar povestea modului în care a ajuns să studieze, să lucreze ca voluntar și apoi să lucreze într-una dintre organi- zațiile legate de Hizmet va fi repetată frecvent.10

O altă femeie inspirată de Gülen, care a ajuns în Statele Unite ale Americii înaintea lui, a fost Nebahat Çetinkaya. A ajuns în America în februarie 1994, după ce soțul ei a fost acceptat pentru studii superioare în Columbus, Ohio.

Plănuiau să rămână doar opt luni. „A fost ca o lună de miere,” a spus ea. Dar soțul ei a aplicat pentru „cartea verde” (viză permanentă), iar când a câștigat la loterie și a primit viza permanentă, luna de miere s-a terminat. „Acum, aceasta este noua noastră casă”, își aminti ea că se gândea. „Încă nu eram pregătită. Așa că am plâns foarte mult”. Dar foarte repede cuplul a început să ajute: „Trebuie să facem Hizmet aici”, a decis ea. „Exista o familie [inspirată de Gülen] în fiecare stat”, și-a amintit ea. Dar diverse familii s-au reunit în vara anului 1995 pentru o tabără de două săptămâni - cum erau taberele organizate de Gülen pe care mulți dintre ei le-au experi- mentat în Turcia. Dar aceasta a fost o tabără special pentru fete, iar Çetkaya, care studiase islamul la facultate, a devenit profesoară de Coran. Acesta a fost numită „Tabăra castanului” și a avut loc în Saylorsburg, Pennsylvania. A devenit sămânța din care a crescut Centrul de Retragere al Generației de Aur. Până vara următoare, unele familii care se mutaseră în Pennsylvania au cumpărat cele zece hectare de pământ, iar timp de o lună au organizat acolo „Tabăra castanului”. În 1996, Çetinkaya s-a întors în Istanbul, unde ea și un grup de prieteni l-au vizitat pe Gülen la Etajul 5. El și-a oferit binecuvântarea pentru inițiativele ei din America. „El ne-a luat în serios”, și-a amintit ea. „Ceea ce m-a surprins a fost cât de importante au fost femeile pentru Hogeaefendi. «Femeile pot duce Hizmet-ul în America», a spus el”, își amintise ea concluzia întâlnirii lor.11

După cum sugerează această anecdotă, învățarea prin consultare putea să o ia pe două căi. Gülen nu a dat numai indicații în ceea ce privește activitățile oamenilor prin istișare, dar putea deveni conștient de o potențială nouă direcție prin activitățile celor cu care s-a întâlnit. Gülen a lămurit exact ceea ce voia să spună prin „consultare” într-un eseu din 1994. İstișare nu a fost o opțiune pentru musulmani, potrivit lui Gülen. Era o cerință și era la fel de importantă ca rugăciunea:

Pentru [musulmanii] de azi, consultarea [a folosit aici termenul shura] este un atribut vital și o regulă esențială, la fel cum a fost pentru primii [musulmani]. Conform Coranului, acesta este semnul cel mai clar al unei comunități credincioase și cea mai importantă caracteristică a unei congregații care și-a oferit inima islamului. Importanța consultării este menționată în Coran în aceeași măsură cu salat-ul (rugăciunile obligatorii).12

Având în vedere această importanță, Cea mai inteligentă persoană este cea care apreciază și res- pectă cel mai mult consultarea și deliberarea reciprocă (meșveret - mashwarat) și care beneficiază cel mai mult din ideile altora. Cei ca- re sunt mulțumiți cu propriile lor idei în planurile și faptele lor, sau care chiar insistă sau forțează pe alții să le accepte ideile, nu numai că ratează o dinamică foarte importantă, dar se confruntă și cu deza- cord, ostilitate și ură din partea oamenilor cu care sunt asociați.13

Criteriile pragmatice, precum evitarea urii, au contribuit la păstrarea istișare de pe tărâmul fanteziei idealiste.

Consultarea a fost necesară în orice activitate: „Proiectele și întreprinderile pornite fără consultare prealabilă suficientă nu merg departe... Consultarea este cea mai importantă misiune și datoria de a re- zolva problemele referitoare la individ și comunitate, popor și stat, știință și informații, economie și sociologie”. La urma urmei, dacă Profetul a prac- ticat consultarea, cine nu putea?” Chiar dacă șeful sau liderul statului este învestit de Dumnezeu și susținut de revelație și inspirație, el [sau ea] are obligația de a-și îndeplini responsabilitățile prin consultare”. Nu este numai o cerință, consultarea s-a dovedit în practică:

Prin atribuțiile sale, consultarea promite unele efecte și res- pectă, de asemenea, câteva reguli care duc la rezultate pozitive. În acest sens, putem menționa: [1] creștere a nivelului de gândire și intervenție în societate; [2] reamintirea societății de propria importanță, privind noile evenimente din toate punctele de vedere; [3] ...conducându-o să producă idei alternative... [4] [asigurând] că oamenii rămân la curent cu necesitatea de a pune la îndoială și de a cere socoteală administratorilor ori de câte ori situația le solicită Fethullah Gülen - O viață în hizmet... 319 acest lucru; și [5] prevenirea comportamentului iresponsabil al conducătorilor prin limitarea puterii lor executive.14, Acestea nu erau doar platitudini de pioșenie. Ele funcționau.

Desigur, a adăugat Gülen - consultarea nu a putut înlocui revelația sau poruncile lui Dumnezeu. Nu se putea supune unei consultări datoria de a ne ruga. Gülen a fost de asemenea conștient, fără îndoială din experiență, că „nu poate exista întotdeauna unanimitate (ijma’) în consultare”. În astfel de cazuri, trebuie respectată „convingerea majorității”. Și, odată încheiată consultarea, ar fi dezagreabil să continuăm să ne contrazicem în acea privință.15 Participarea la consultare a adus, pe scurt, un risc. Ideea preferată a cuiva putea să nu reziste în timpul procesului. Într-o predică din 2014, Gülen a specificat că, în consultare „cineva trebuie să poată spune la momentul potrivit: «nu am înțeles bine această problemă» sau «ceea ce credeam eu este greșit», astfel, fără a insista sau a se încăpățâna pe ideile din capul său”. Desigur, în centrul consultării se aflau dezbaterea și deliberarea - nu „disputele și certurile”, ci schimbul civilizat de informații și opinii relevante. „Adevăratul scop aici este ca adevărul să iasă la iveală într-o manieră cât se poate de clară: «Fulgerul adevărului se naște din confruntarea ideilor.»”16 Citatul lui Gülen aici a fost din Namık Kemal - un autor și activist politic otoman din secolul al XIX-lea.

Sceptic vorbind, oricine a participat la o ședință a facultății sau a consi- liului de administrație știe cum se poate termina un astfel de proces: toată lu- mea așteaptă ca „expertul” să intre în discuție. Conștient de această posibili- tate, fără îndoială (din nou) din experiență, Gülen a sfătuit un ideal diferit:

nici vechimea, nici titlul, nici statutul, nici a fi o persoană stimată nu poate fi un factor pentru a face opinia altei persoane mai credibilă. Dimpotrivă, atunci când adevărul a devenit manifest, acordarea de greutate acestor alți factori și utilizarea lor pentru presiune înseamnă distrugerea spiritului de consultare. Nu trebuie să existe absolut nicio impunere în consultare. Potrivit islamului, persoana ideală în acest sens este cea care îi spune celuilalt... „Ai foarte mare dreptate în această privință. Sunt de acord cu fiecare cuvânt pe care îl spui. În afară de aceasta, totuși, un astfel de gând mi-a venit în minte. Ce crezi despre asta?” Aceasta este persoana care protejează onoarea consultării... Uneori, persoanele defecte încearcă să profite de vârsta lor sau de reputație și să se impună. În acest fel, chiar dacă nu sunt conștienți, ei abuzează în mod deschis de serviciile pe care le prestează în numele credinței, de dragul vârstei și al statutului lor. Cu toate acestea, nimeni nu are dreptul să elimine utilitatea consultării prin atitudini egocentrice și egoiste.17

İstișare a fost un model islamic pentru afaceri. Principalul obstacol în calea succesului său, întrucât a fost obstacolul principal al oricărui efort de a-L mulțumi pe Dumnezeu, a fost ego-ul conducătorului.

Gülen l-a citat pe Said Nursi, pentru a urmări o linie a predării sale: „«Respectarea dreptății este sublimă și nu ar trebui sacrificată pentru nimic»”.

Ulterior, Gülen a explicat: „Prin urmare, toate cuvintele și atitudinile trebuie să fie articulate conform adevărului și dreptății. Acest personaj mare [Nursi] le-a spus și elevilor să nu accepte ceva doar din cauză că el le spune, pentru că și el ar putea greși. Trebuie să avem acest grad de imensitate. Deoarece niciunul dintre noi nu este un profet care primește revelația divină, toată lumea poate greși - nu trebuie să uităm niciodată asta”.18 Și a existat o altă maximă pe care Hogeaefendi a rostit-o celor care au căutat să se întâlnească cu el sau să solicite consultarea în contextul propriu:

Limitele trebuie să fie foarte clare în timp ce vorbim despre anumite aspecte, astfel încât oamenii să nu fie induși în eroare și să nu fie deschise uși pentru a gândi negativ despre anumite persoane. Pentru a preveni apariția unor astfel de situații, chiar și persoanele care spun adevărul trebuie să rămână tăcute. Ele trebuie să rămână tăcute și să se întrebe mai întâi: „Mă întreb cum pot să exprim acest adevăr fără să jignesc pe nimeni?” Abia atunci ar trebui să își dezvăluie gândurile, de-abia după ce s-au gândit mai profund. În ceea ce privește un credincios, tăcerea ar trebui să fie reflecție, iar vorbirea ar trebui să fie înțelepciune. Adică este necesar să vorbim dacă există o anumită înțelepciune în cuvintele care trebuie rostite sau trebuie să tăcem. După cum a exprimat un poet sufist [Fuzuli]: „Fie vorbești despre Cel iubit, fie taci!”19

Cu excepția cazului în care cuvintele cuiva ar putea dezvolta comunitatea, în același mod în care activitatea lui Dumnezeu a făcut creația, era mai bine să-și țină gura.

Acum, un aspect al modului în care Gülen a descris istișare le-a creat, în cele din urmă, probleme lui și oamenilor din Hizmet. În Coran, 4:114, scrie: „Nu există nimic bun în cele mai bune din vorbele lor de șoapte, afară de cele de poruncă pentru pomană (sadaka) și de caritate sau de împăcare între oameni. Iar cine face aceasta pentru mulțumirea lui Dumnezeu, Noi îi vom da o răsplată mare”. Modul în care Gülen a interpretat acest pasaj a subliniat că, în general, tot ceea ce se face pentru mulțumirea lui Dumnezeu se poate (și ar trebui) să se facă în mod deschis. Cu toate acestea, „momentele în care slujim religia sunt extrem de dificile și implică o mare răbdare și rezistență împotriva greutăților și a necazurilor precum au fost primii ani ai islamului și epoca actuală”; unele lucruri „trebuie îndeplinite în secret și cu sfaturi secrete”.20 Pur și simplu era logic ca lucrurile să rămână discrete atunci când represiunea statului punea la îndoială chiar și cele mai legitime, etice și morale activități. Lucrurile luate în considerare, a repetat Gülen, au fost „planuri și intenții de a face gesturi caritabile... [și] proiecte și strategii de a face și de a încuraja relații amabile, echitabile și afaceri oneste; și eforturile de a regla lucrurile între oameni”. Chiar și acestea ar putea fi suspecte în fața unui guvern suspect. Cu toate acestea, Gülen a continuat:

Se pot înființa diverse organizații pentru a susține aceste trei acte benefice menționate pentru mulțumirea lui Dumnezeu. Este necesar să te comporți cu mare grijă și atenție pentru a le păstra confidențialitatea și sacralitatea. Consultările necesare se desfășoară într-un cadru limitat, iar ședințele de consultare pot fi inaccesibile pentru străinii rău intenționați. Este o manieră profetică de a facilita realizarea de planuri și intenții cu privire la comunitate și, prin urmare, protejarea drepturilor și a binelui publicului păstrându-l în secret.21

Ca să fie clar, aceasta nu însemna ascunderea sau minciuna evidentă pentru o cauză mai mare (termenul arăbesc este taqiyya), lucru de care a fost acuzat Gülen de unii.22 „Șaria ascunsă” în Turcia sau oriunde altundeva. Au luptat împreună și au practicat o atenție prudentă pentru a proteja informațiile de proprietate - ceea ce era o practică obișnuită în afaceri. Dar, din cauza declarațiilor precum cea de mai sus și a altora care au fost rupte din context, acuzațiile de lipsă de „transparență” împotriva lui Gülen ar fi frecvente, în detrimentul reputației globale a Hizmet-ului.23

Totuși, tipurile de decizii care au fost ținute secrete nu erau tocmai dificil de discernut pentru oricine ar fi interesat de acest lucru. De exemplu, începând cu anii ’90 și continuând în secolul XXI, multe dintre bunurile legate de Hizmet au fost luate din mâinile fundațiilor, care trebuia autorizate de guvern, și au fost transferate corporațiilor private - cu consilii de administrație și acționari (în unele cazuri). Aceste transferuri au fost făcute în liniște, fără surle și trâmbițe, timp de zeci de ani. Sociologul Helen Rose Ebaugh a explicat:

Când au fost înființate primele cămine, cursuri de pregătire și școli Gülen, s-au înființat fundații neguvernamentale pentru a strânge și distribui fonduri pentru diferitele proiecte de inspirație Gülen. În mod obișnuit, donatorii nu cunoșteau precis ce proiecte sau ce studenți vor fi finanțați prin contribuțiile lor. Banii au fost dați fundației și apoi distribuiți proiectelor, după caz. Cu toate acestea, în deceniul trecut [cartea a fost publicată în 2010], mecanismul de înființare a fundațiilor a fost abandonat în favoarea înființării organizațiilor care să administreze operațiunile de strân- gere de fonduri care susțin diverse proiecte Gülen. Motivul care stă la baza trecerii de la fundație la modelul unei afaceri se referă la faptul că fundațiile sunt mai strict reglementate decât organizațiile și faptul că loviturile militare din trecut din Turcia au determinat agențiile guvernamentale să desființeze fundațiile și să le folosească resursele financiare. În perioadele politice instabile, organizațiile au fost mai în siguranță în fața unei eventuale preluări decât funda- țiile... La fel ca organizațiile, companiile pot obține profituri, dar aceste profituri sunt utilizate de obicei pentru a sprijini mai multe [întreprinderi].24

Cu privilegiul privirii în retrospectivă, s-a dovedit că organizațiile private nu au fost, în unele cazuri, mai sigure în fața preluării de către guvern decât fundațiile.25 Dar deocamdată, ideea este că aceste tipuri de decizii trebuie luate în mod privat pentru a păstra proiectele Hizmet în siguranță. Scopul sau sfârșitul - generarea de avere pentru a atenua sărăcia - a fost consecvent. Nu ar putea exista nicio negociere cu scopuri imorale. Iar mijloacele pentru acele scopuri morale trebuia să fie și morale; chiar dacă este protejat și privat.

Activitatea istișare: „Fie vorbești despre cel Iubit, fie taci!”

Postări recente

Comentários

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur