Abordarea holistică a educației propusă de Gülen

de Yuksel A. Aslandogan și Muhammed Cetin

Un mod de a evalua filosofia educațională a lui Gülen și interesul diverselor societăți pentru aceasta, din Turcia până în Africa de Sud și din Insulele Filipine până în România, este să analizăm ce stă la baza filosofiei și activismului său.

Gülen s-a născut în orașul Erzurum din estul Turciei, pe vremea când noua Republica Turcia abia ce se formase. Școala primară a făcut-o în cadrul unei instituții de stat, până în clasa a treia. Pentru că tatăl său a fost trimis într-un sat în care nu exista nicio școală primară de stat, nu a putut să finalizeze următorii ani ai ciclului primar, obținând ulterior o diplomă în urma unor examinări complexe. Deși Gülen și-a continuat educația laică prin studiu individual, a rămas întotdeauna un fin observator al sistemului educațional de stat (1).

Gülen vede educația ca pe un „serviciu umanitar”. Acesta este de părere că „am fost trimiși aici ca să învățăm și ca să ne perfecționăm prin educație” (2). Gülen consideră că educația este singura soluție pe termen lung pentru problemele pe care le întâmpină societatea și umanitatatea în general. Însă pentru ca educația să își poată îndeplini misiunea, patru aspecte ale structurilor educaționale trebuie să fie abordate:

Primul este lipsa unei contopiri dintre inimă și minte, credință și rațiune sau știință și religie.

La baza situației delicate în care se află societatea modernă stă sciziunea dintre inimă și minte din cadrul educației și gândirii științifice. (3)

În viziunea lui Gülen, sistemul oficial de educație din Turcia nu a fost niciodată promițător (4), și școlile contemporane au dezamăgit societatea prin faptul că au eșuat în a le insufla studenților valori etice și spirituale. O consecință a acestui eșec este că cei responsabili de dezvoltarea științifică și tehnologică au interese egoiste, în loc să se dedice nevoilor și intereselor societății și ale oamenilor (5).

În al doilea rând, exista o nevoie pentru standarde științifice, profesionale și morale mai înalte ale profesorilor, care să fie însoțite de exemplul personal, de un model ideal și profesional de viață și muncă (6).

Astfel, Gülen ajută la sprijinirea unei mișcări dedicate educației, dar unei educații adresate atât inimii și sufletului, cât și minții, o educație care să țintească spre refacerea și reîmprospătarea întregii ființe umane, cu scopul de a obține competențe și de a oferi beneficii și servicii folositoare celorlalți (7).

Al treilea aspect îl reprezintă lipsa susținerii publice și a participării la educație. Soluția pentru problemele care degradau societatea era o îmbunătățire generală a educației, în viziunea lui Gülen. A insistat că acest lucru nu ar putea fi obținut sub controlul unei elite politice care este înstrăinată de societate. În schimb, profesorii altruiști care văd educația ca pe o profesie nobilă în formarea triunghiului educator-părinte-sponsor au un rol crucial. Profesorii, administratorii, cei responsabili în luarea deciziilor privind educația, părinții, sponsorii, precum antreprenorii și liderii civili, pe scurt, aproape fiecare segment al societății, trebuia să aibă un rol în acest proiect social de amploare (8).

În concluzie, Gülen se plângea de politizarea educației, a științei și a tehnologiei. Webb vorbește despre acea perioadă din istoria Turciei când Gülen se maturiza și în care înțelegerea sa asupra educației și serviciului arăta astfel:

Chestiunile educației și a sănătății au fost două dintre cele mai importante probleme în Turcia, încă de pe vremea Imperiului Otoman. Problemele au continuat să devină tot mai mari în timpul perioadei formării republicii și au fost chiar și manipulate în scopuri politice. Ceea ce a dus la agravarea situației a fost că preocupările ideologice și politice guvernau aproape toate deciziile luate în sfera educației, înlocuind logica și știința. În această perioadă, Turcia nu avea cum să progreseze notabil ca țară în acest domeniu, în arena internațională. Din contră, universitățile, care are fi trebuit să se ocupe cu munca științifică la nivel înalt, au devenit fiecare ținte politice principale și au fost în prim-planul celor trei lovituri de stat militare (9).

Bibliografie:

(1) Ünal, Ali and Williams, Alphonse, eds. 2000. Fethullah Gülen: Advocate of dialogue. Fairfax; The Fountain. p. 322

(2) Ibid, 319

(3) Gülen in Ergene, M. Enes. 2006. Gelenegin modern caga tanikligi. Istanbul: Yeni Akademi Yayinlari. p. 309

(4) Ünal and Williams 2000:323

(5) Gülen, M. Fethullah. 2000. Pearls of Wisdom. Ali Ünal, trans. Fairfax: The Fountain. p: 77

(6) Gülen in Ünal and Williams 2000:310

(7) Woodhall, Ruth and Çetin, Muhammed. 2005. Preface in The statue of our souls: Revival in Islamic thought and activism. M. Fethullah Gülen. New Jersey. The Light Inc. pp: xi-xii

(8) Ünal and Williams 2000:325

(9) Webb, Lynne E. 2000. Fethullah Gülen: Is there more to him than meets the eye? Mercury, Izmir. p. 1

Sursa:

The Educational Philosophy of Gülen in Thought and Practice din “Muslim Citizens of the Globalized World: Contributions of the Gülen Movement.” 2007. Ed. Robert Hunt și Yuksel Aslandogan. Editura The Light Inc and IID. Pp. 33-35.

http://www.amazon.com/Muslim-Citizens-Globalized-World-Robert/dp/1597840734/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1372385829&sr=8-1&keywords=muslim+citizens+of+the+globalized+world