A fi de incredere şi devotat
Adoua însuşire a profeţilor este încrederea. Cuvântul vine din limba arabă şi are aceeaşi rădăcină cu cuvântul credinţă. Profeţii, fiind credincioşi, sunt nişte oameni superiori şi, în acelaşi timp, sunt în frunte când este vorba de devota-ment şi încredere. Coranul, în mai multe versete, atrage atenţia asupra acestor însuşiri ale profeţilor. Acum vă ofer unele dintre acestea: "Neamul lui Noe i-a socotit pe trimişi mincinoşi. Atunci când fratele lor Noe le-a zis: "Oare nu aveţi voi frică?" Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încrede-re; Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! " (Şuarâ [Poeţii], 26 / 105-108). Noe spune neamului său: fiindu-vă frică, nu vă veţi feri? Eu sunt un mesa-ger care inspiră siguranţă, încredere, care nu se înjoseşte trădând. Iată că, în acest verset, se ia în dezbatere însuşirea "încredere", proprie profeţilor, prin vo-cea unui profet. Alte versete legate de acest subiect: "Neamul Ad i-au socotit şi ei mincinoşi pe trimişi; Când le-a zis lor fratele lor Hud: "Oare nu aveţi voi frică?" Eu sunt un trimis vrednic de încredere pentru voi." (Şuarâ [Poeţii], 26 / 123-125). "Neamul Thamud i-a socotit mincinişi pe trimişi; Când fratele lor Salih le-a zis : "Oare nu aveţi voi frică?" Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere." (Şuarâ [Poeţii], 26 / 141-143). "Neamul lui Lot i-a socotit mincinoşi pe trimişi; Când le-a zis fratele lor Lot: "Oare nu aveţi frică?" Eu vă sunt un trimis vrednic de încredere." (Şuarâ [Poeţii] 26 / 160-162). Sunt multe versete care se referă la acest subiect. Sunt aşa de multe ver-sete care relatează despre încredere şi siguranţă încât, noi ne vom mulţumi cu cele menţionate. "Credincios" este unul din numele atribuite Celui Drept. În acelaşi timp este şi cel mai însemnat nume dat celor care cred în El. Pentru ce lui Allah (c.c) I se spune credincios? Deoarece, El este o sursă de încredere. El este Cel care dă încredere.Tot de la El ne vine încrederea picătură cu picătură sau în cascade. Tot El este cel care îi face pe profeţi de încredere şi îi înalţă dându-le această însuşire. În consecinţă, încrederea, bizuinţa, siguranţa şi credinţa ne leagă pe noi de profeţi şi, într-o măsură importantă, pe profeţi de Allah. În cele din urmă, nu-mai această legătură totală facilitează legătura dintre creator şi creat. Toate aceste semnificaţii sunt sensuri existente prin participarea cuvântu-lui încredere şi, de altfel, o parte importantă a acestui subiect, include noţiunea. Cea mai importantă însuşire a profeţilor şi a Profetului nostru este încre-derea. Şi calitatea cea mai importantă a lui Gabriel Cel Devotat este tot încrede-rea. Coranul ni-l descrie astfel: "Acesta este cuvântul unui trimis darnic, înzestrat cu mare putere, cu vază la Stăpânul Tronului, căruia i se arată supunere acolo, cinstit." (Tekvir [Chircirea], 81 / 19-21). Da, Gabriel se supune lui Allah (c.c) şi este un mesager de încredere prin misiunea pe care o are lângă El. Coranul ne-a venit din această sursă de încre-dere. Allah este credincios. Ceea ce ne comunică, ne insuflă încredere. Coranul a venit prin intermediul lui Gabriel, considerat de încredere de către Allah. Şi tot Coranul a fost pogorât Profetului Devotat şi comunităţii dreptcredincioşilor, pentru a câştiga încrederea Lui. De Marele Coran toţi au beneficiat într-o oarecare măsură. Şi Gabriel face parte dintre ei. Într-o zi i-a spus Mesagerului lui Allah: Până când Allah (c.c) a folosit în Coranul Său expresia "Devotat" pentru mine, eram îngrijorat pentru soarta mea. Atunci când am auzit această exprimare, am fost pătruns de încre-dere până-n măduva oaselor…"[1] [1] Kadı Iyaz, Şifa, 1 / 17
Comments